Viteza de rotație a banilor ar trebui să fie un indicator destul de important în ceea ce privește performanța unei economii. Cu toate acestea aproape nimeni nu vorbește despre așa ceva, cel puțin în România eu nu prea am auzit.

Hai să vedem întâi la ce se referă.
Până să dau o definiție o să încerc să dau un exemplu pentru că așa e mai ușor de înțeles.
Să presupunem că Ion are fermă. Dan are un supermarket. George e medic. Dan cumpără de la Ion produse în valoare de 1.000 de lei. George cumpără de la supermarketul lui Dan produse în valoare de 1.000 de lei. Ion se îmbolnăvește și are nevoie de tratament medical. Se duce la George. George îl face bine, dar toată distracția îl costă pe Ion 1.000 de lei. Totalul bunurilor și serviciilor schimbate între cei 3 este de 3.000 de lei, folosind numai 1.000 de lei. Asta pentru că banii au fost schimbați de 3 ori în acest interval.

Dacă generalizăm la nivelul întregii țări, viteza de rotație a banilor înseamnă valoarea totală a tranzacțiilor (numărul de tranzacții X prețul mediu) divizat la masa monetară aflată în circulație. Putem aproxima valoarea totală a tranzacțiilor cu valoarea PIBului și atunci avem:
V=PIB/M
Ok, lucrurile sunt ceva mai complicate decât le-am prezentat eu mai sus. Pe baza conceptului de viteză a banilor se pot scrie lucrări întregi de doctorat (probabil s-au și scris). Nu-mi propun să fac din acest subiect o lucrare științifică ci să prezint conceptele de bază.

Ce implicații are viteza cu care circulă banii în economie?

Păi are implicații foarte importante atât la nivel macro cât și micro. Cu ce vrei să încep?

Hai să începem cu nivelul micro că de asta mă doare cel mai tare.
Să ne imaginăm puțin cum merge afacerea lui Ion (fermierul). Să presupunem că este vorba despre o fermă de găini. Păi ce trebuie să facă Ion (nah, tot așa, la modul simplificat)? Trebuie să cumpere grăunțe ca să-și hrănească găinile, trebuie să adune în fiecare zi ouăle de la găini, o parte să le vândă și o parte să le pună la clocit ca să scoată pui, să crească puii și să-i vândă. Să presupunem că Ion are piață de desfacere. Vinde și la supermarketul lui Dan și la încă 2-3 magazine. Dar are o problemă. Trece mult timp până își primește banii pe ce a vândut. Și dacă n-are bani nu poate să cumpere grăunțe, dacă nu are bani nu poate să folosească clocitoarea pentru că consumă mult curent electric și nu are de unde să plătească factura. Și ce poate să facă Ion în cazul acesta? Păi ori vinde mai multe ouă în loc să vândă mai mulți pui, ori încearcă să facă un împrumut la bancă pentru a-și mări capitalul de lucru. În ambele cazuri Ion pierde mulți bani. Un ou este mult mai ieftin decât un pui și dacă în loc să vândă pui el vinde ouă obține venituri mult mai mici. Dacă ia bani de la bancă poate să crească mai mulți pui, dar banca nu-i dă bani pe ochi frumoși. Pe lângă faptul că trebuie să vină cu garanții, trebuie să îndeplinească multe formalități (ceea ce îi mănâncă din timpul lui prețios) banca îi cere și dobândă pentru bani. Acum nici Ion nu e prostul satului. Dacă a văzut că magazinele cu care are el contract îl amână așa de mult cu plata banilor s-a învățat și el să-i mai amâne pe alții. Dar nu merge mereu și nu merge cu toți așa că mai are nevoie și de bani de la bancă. Dacă banca nu-i dă bani, Ion riscă să dea faliment deși pe hârtie afacerea lui merge foarte bine.
Ion nu e doar furnizor pentru supermarketul lui Dan, dar este și client. Nah, ca omul. Și-ar lua și el niște haine noi, poate și-ar cumpăra și un televizor nou sau o tabletă (că a văzut reclama cu ciobanul xxxx de la Vodafone și vrea și el), dar pentru că nu are lichidități trebuie să-și pună pofta în cui. Așa că nici magazinul lui Dan nu are profit atât de mare pe cât ar fi potențialul.

Să vedem la nivel macro cum stă treaba.
În principiu orice tranzacție înseamnă bani pentru stat, nu? Pentru că statul percepe o taxă – TVA. Dacă viteza de rotație a banilor ar crește atunci ar  însemna că cu aceiași bani se pot face mai multe tranzacții, adică și PIBul ar crește și statul ar colecta mai mulți bani la buget.

Ok, dacă e așa atunci de ce nu se desfășoară totul cu viteza luminii? Că acum banii circulă mai mult în format electronic decât în forma lor fizică așa că se pot muta dintr-un buzunar în altul foarte repede. Teoretic viteza de rotație a banilor ar putea crește la infinit și am avea un PIB mai mare ca USA fără să facem nimic altceva decât să dăm drumul la bani mai repede. Ei bine, nu e chiar așa. Puii lui Ion au nevoie tot de atâta timp să crească chiar dacă Ion are conturile pline chiar dacă suflă vântul în buzunarul lui. Magazinul lui Dan s-ar putea aproviziona mai repede, dar este și el limitat de cererile venite din partea clienților. Până la urmă PIBul se crează tot din bunuri și servicii nu din bani.
Dar eliminarea blocajelor în economie ar ajuta foarte mult. Multe afaceri care acum stagnează din lipsa lichidităților ar putea să crească și să aducă plus valoare. Cu alte cuvinte economia nu-și poate atinge potențialul (și) din cauza blocajului financiar. Și în toată ecuația asta statul este unul din factorii cei mai importanți. Pentru că statul este clientul cel mai mare. Dacă nu dă drumul la bani, de cele mai multe ori din motive birocratice, toată economia are de suferit.

Probabil că ai auzit de Piramida lui Maslow. Este arhicunoscută și se regăsește în toate cursurile de management. Dacă este așa de cunoscută înseamnă că e ceva important, nu? Păi da, pentru că vorbește despre motivație.

Motivația este totul. Este acel combustibil care alimentează fiecare acțiune pe care o fac oamenii.
Ce te determină pe tine să te dai jos din pat în fiecare zi, chiar dacă uneori ai mai vrea să dormi măcar 10 minute, chiar dacă știi că te așteaptă o zi stresantă, chiar dacă afară e frig și urât, iar sub plapumă este așa de cald și bine? Trebuie să ai un motiv foarte bun să te dai jos din pat, nu?
Ce-i determină pe teroriști să se arunce în aer? Ce-i determină pe super-bogați să-și dorească în continuare și mai mulți bani? Ce-i determină pe piloții de curse să își pună viața în pericol? Ce-i determină pe savanți să petreacă mii de ore în bibliotecă sau laborator, uitând aproape complet de lumea exterioară? Ce-i determină pe artiști să se hrănească de multe ori doar cu aplauze?

În general psihologii studiază oamenii care au diverse suferințe psihice, nu? Ei bine, Maslow s-a gândit că ar fi interesant să studieze oamenii sănătoși. În principal și-a dorit să afle răspunsul la întrebările de mai sus, să afle ce-i determină pe oameni să acționeze într-un fel sau altul, ce-i motivează.

E important să știi ce te motivează pe tine (de ce te dai jos din pat), dar și ce-i motivează pe cei din jurul tău. Pentru că fiecare își dorește să obțină de la cei cu care interacționează diverse beneficii sau își dorește să-i determine într-un fel să facă ceea ce dorește el să facă. Ei, dacă afli ce-l motivează pe cel de lângă tine, dacă afli care e ”zăhărelul” pe care trebuie să i-l dai, atunci e mai ușor să-l convingi să facă ce vrei tu, nu?

Ok, acum să nu te aștepți că Maslow a descoperit cine știe ce secret. Răspunsul la întrebarea ”Ce-i motivează pe oameni?” este imposibil de dat, cel puțin nu există un răspuns simplu. Asta pentru că oamenii sunt foarte diferiți, oamenii sunt sofisticați, oamenii acționează / reacționează într-un anumit context, iar contextul e în continuă schimbare.
Totuși, Maslow a făcut un lucru foarte important - A încercat să identifice nevoile majore ale oamenilor și să le clasifice. Hai să vedem care sunt aceste nevoi și comentăm după aceea.

Nevoi fiziologice

• Nevoia de hrană - mâncare și băutură
• Nevoia de adăpost - un loc de dormit
• Nevoia unui mediu confortabil - răcoros / călduros
• Nevoia de sănătate
• Nevoia de sex

Nevoi de securitate

• Nevoia de ordine
• Nevoia de justiție
• Nevoia de stabilitate
• Nevoia de siguranță a job-ului / siguranță financiară
• Nevoia de a sta departe de pericole

Nevoia de apartenență

• Nevoia de a avea o familie
• Nevoia de a avea prieteni
• Nevoia de a adera la grupuri, la idei 
• Nevoia de a fi acceptat
• Nevoia de afecțiune
• Nevoia de a iubi și a fi iubit

Nevoia de stimă

• Nevoia de auto-respect
• Nevoia de a obține ceva / de a atinge anumite țeluri
• Nevoia de atenție
• Nevoia de recunoaștere, prestigiu
• Nevoia de a construi o reputație
• Nevoia de a atinge un status social cât mai înalt, de a obține o poziție dominantă

Nevoia de auto-actualizare

• Nevoia de cunoaștere și înțelepciune
• Nevoia de estetică și frumos
• Nevoia de adevăr și dreptate
• Nevoia de autodezvoltare
• Nevoia de a atinge / depăși potențialul personal
• Nevoia de împlinire

Maslow a împărțit nevoile în 2 mari categorii și a înglobat primele 4 categorii sub denumirea de ”D needs” - D simbolizând cuvântul Deficit. Asta probabil pentru că nevoile din primele 4 categorii sunt mai mult sau mai puțin concrete pe când nevoile din categoria Auto-actualizare au un grad mai ridicat de abstractizare.

Cuvântul deficit este bine ales. Atâta timp cât avem un deficit vom fi motivați să facem ceva pentru a-l înlătura. În momentul în care deficitul dispare, dispare și motivația sau e nevoie de o altă motivație suplimentară. De exemplu, probabil că ai întâlnit expresii de genul ”mi-e atât de foame încât aș mânca orice”. Ei bine, mănânci orice când ți-e cu adevărat foame și nu prea ai de ales. Dar dacă ești sătul, dacă procurarea mâncării nu este o problemă atunci începi să faci nazuri. Nevoia de a mânca nu mai este o nevoie strict fiziologică ci se contopește cu alte nevoi aflate mai sus în ierarhie - nevoia de securitate (mănânci sau pui deoparte mâncare ca să faci rezerve și pentru mai târziu), mănânci împreună cu familia sau prietenii pentru a-ți satisface și nevoia de socializare, te duci la un restaurant luxos sau cauți numai alimente de cea mai bună calitate pentru a-ți confirma respectul de sine și statusul social, experimentezi noi feluri de mâncare pentru a-ți satisface și curiozitatea (nevoia de cunoaștere), începe să te preocupe felul în care mâncarea este așezată pe farfurie, textura, aromele pentru a-ți satisface nevoile estetice.

Ulterior au fost introduse încă 3 categorii. Nevoia de cunoaștere și nevoia de estetică și frumos au fost trecute ca și categorii distincte și a mai apărut și a 8a categorie - nevoia de transcendență - nevoia de a-i ajuta pe alții în auto-actualizare. 

Din punctul meu de vedere e Ok că s-a simțit nevoia de a le defini ca și categorii distincte, dar până la urmă imaginea de ansamblu este aceeași - aceste categorii fac parte tot din auto-actualizare. Poate s-a căutat o simetrie (deh, nevoia de estetică :) ). Dacă în D-needs erau de la început 4 categorii atunci să fie tot 4 și la nivelul superior. 

Cu identificarea nevoilor nu cred că sunt probleme. Oricine a resimțit, la un moment sau altul aceste nevoi. Problema este cu ierarhizarea lor. Maslow nu a desenat niciodată o piramidă, cu toate că în literatura de specialitate a rămas termenul de ”piramida lui Maslow”. Chiar putem găsi o ierarhie? Adică este adevărat că până nu îți satisfaci nevoile fiziologice nu te poți gândi la iubire, la stimă, la estetică? Pentru unii este adevărat, dar pentru alții nu. Se pot da nenumărate exemple de oameni care și-au sacrificat bună starea materială (asta ar intra la capitolul nevoi de bază) pentru a atinge idealuri mai înalte. 

Am stat și eu și m-am gândit cum e cu ierarhizarea. Nu știu dacă am găsit răspunsul corect, dar ar putea fi o posibilă explicație. Nah, nu am cum să aprofundez pentru că nu sunt nici psiholog (nu am cunoștințe aprofundate în domeniu), nu am nici mijloace de a face o cercetare amănunțită și nici nu îmi doresc să fac asta în viață. Așa că lansez ideea mea ca pe o ipoteză. Poate alții vor construi mai mult pe baza acesteia. 

În ipoteza mea cuvântul cheie este ”sacrificiu”. Poate că ar trebui introdus ca o categorie distinctă de nevoi, dar n-aș ști unde ar putea sta pe ierarhie. Mai degrabă sacrificiul este înglobat în motivația declanșată de oricare dintre nevoi. Conform definiției, sacrificiul înseamnă -  Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva. De exemplu, cineva poate intra în greva foamei (renunță la nevoia fiziologică de a mânca) pentru a-și satisface o nevoie mai mare (de dreptate, de auto-respect). Doi iubiți pot renunța la a face sex până după căsătorie pentru a se conforma unor reguli sociale, pentru a-și satisface nevoia de acceptare. 

Dacă introducem în ecuație și ideea de sacrificiu atunci s-ar putea păstra ierarhia definită de Maslow, dar ar fi exact pe dos - adică motivațiile de la nivelul superior sunt mai puternice decât cele de la nivelurile de bază.
Sacrificiul are și o dimensiune temporală - renunți la ceva astăzi ca să câștigi ceva în viitor.
Mi-am pus de multe ori întrebarea - Ce îi face pe oameni fericiți? Da, normal, nu o să găsesc un răspuns. Dacă ar fi fost așa de simplu probabil că alții, mult mai deștepți decât mine, ar fi dat demult răspunsul. Dar se poate răspunde pe bucățele. O părticică din răspuns se numește Optimismul, Speranța - Dacă ai speranța că viitorul tău va fi mai bun atunci viața ți se pare frumoasă și te simți fericit, indiferent de cât de greu sau ușor îți este astăzi.

Ok, totuși ceva tot nu se leagă. Oricum am privi piramida asta (de sus în jos sau de jos în sus), tot găsim excepții în ierarhizarea nevoilor. Se spune că excepția confirmă regula, nu? Da, dar aici sunt prea multe excepții ca să putem vorbi de o regulă.

Explicația o dă tot Abraham Maslow. Conform unui studiu făcut în 1970, doar 2% dintre oameni ating nivelul de auto-actualizare. Asta înseamnă că restul de 98% găsesc motivația în zona D-needs.
O fi adevărat, n-o fi adevărat? Nu știu pentru că alt studiu similar n-am găsit. O fi bine, n-o fi bine? Păi... poate așa trebuie să fie. Dacă toată lumea ar fi Mozart sau Picasso atunci cine ar mai munci?
Dacă n-ar fi așa cum de s-a dezvoltat societatea consumeristă? Știi că mulți oameni au un comportament de cumpărător compulsiv. Încearcă să contracareze stresul, să găsească emoții pozitive prin cumpărături. Ai văzut și tu cum se întâmplă la hypermarket - își umplu oamenii coșul și cu ce le trebuie și cu ce nu le trebuie, doar ca să cumpere, pentru că se simt un pic mai bine când cumpără (își satisfac niște nevoi primare). Tot la capitolul consumerism intră și cei care își cumpără obiecte de lux (de exemplu o mașină foarte scumpă) din nevoia de a-și crește statusul, de a crește pe scara socială. Dacă mă întrebi pe mine se cam mint singuri. O să găsească mulți admiratori, mulți vor întoarce capul pe stradă, dar admiratorii nu sunt pentru ei ci pentru mașina sau hainele pe care le etalează. Când nu mai sunt la volanul mașinii, când se dezbracă de hainele scumpe dispare și statusul și devin ceea ce sunt - niște nimeni.

Și acum întrebarea de 100 de puncte - Tu te încadrezi oare în cei 2% sau nu? Ăăăă... dacă ai avut curiozitatea să citești până aici ai multe șanse - Asta înseamnă că simți nevoia de cunoaștere.
Hai să vedem. Mai jos sunt 15 caracteristici ai celor care caută auto-actualizarea:

1. Percep realitatea în mod eficient și pot tolera incertitudinile
2. Se acceptă pe ei înșiși și pe cei din jurul lor pentru ceea ce sunt
3. Sunt spontani în gândire și acțiune
4. Sunt centrați pe probleme (nu centrați pe sine)
5. Au simțul umorului
6. Sunt capabili să privească viața în mod obiectiv
7. Sunt foarte creativi
8. Se opun clișeelor sociale, dar nu cu scopul de a părea non-conformiști
9. Sunt preocupați de bunăstarea umanității
10. Sunt capabili să aprecieze experiențele de viață simple
11. Stabilesc relații interpersonale profunde cu câteva persoane
12. Sunt capabili să trăiască momente de intensă euforie (măh, să nu te gândești la prostii, nu e vorba de ăia care trag pe nas; sunt oameni care reușesc să trăiască momente de profundă fericire doar admirând un răsărit de soare, doar ascultând o muzică bună etc)
13. Simt nevoia de intimitate
14. Au o atitudine democratică
15. Posedă standarde etice / morale foarte puternice

Sunt unii care se mint pe ei înșiși. S-au obișnuit atât de tare să se mintă încât nici nu-și mai dau seama că o fac. Probabil că ei, dacă citesc lista de mai sus, vor afirma imediat cu tărie că fac parte din cei 2%. Dar de fapt e o minciună. Și nu e o minciună bună. Vor încerca să se motiveze cu ceva care de fapt nu-i motivează. Și nu vor fi fericiți niciodată. 

Știi de ce spun asta? Pentru că scopul acestui articol nu este să ne pierdem timpul (eu scriind și tu citind) ci să înțelegi mai bine cum să te auto-motivezi și cum să-i motivezi pe cei din jurul tău.

E foarte important să nu te minți pe tine însuți. Chiar nu are rost. În interiorul tău nu e nimeni să te judece sau să te privească dezaprobator. Tot tu ești. Mai bine ești sincer cu tine, așa vei știi mai bine ce ai de făcut și pe ce drum să o iei.

Dacă descoperi ce te motivează cu adevărat (indiferent dacă ești motivat doar de D-needs sau și de auto-actualizare)... păi o să fii în stare să muți munții din loc. 

Când vine vorba de alții, trebuie să-ți dai seama când mint și când nu mint (poți să citești aici Cum să depistezi minciuna). Pentru că foarte mulți or să spună că sunt motivați de idealuri înalte, dar o spun doar ca să pară mai interesanți. De fapt e suficient să le arăți o bancnotă de 100 de euro și vor uita de acele idealuri înalte și îți vor face imediat pe plac.

Dar nu numai banii contează. Poți să obții ce vrei de la cei din jurul tău și cu vorba bună și dacă le arăți că-i apreciezi, dacă îi faci să se simtă valoroși și respectați... Știi, asta se cheamă carismă. Și da, carisma se dobândește și prin învățare nu e doar ceva nativ. Poți să înveți să fii carismatic dacă înțelegi ierarhia nevoilor a lui Maslow.

Nevoile nu se exclud unele pe altele. De exemplu, toți ne-am dori un soț / soție care să fie și deștept / deșteaptă și frumos / frumoasă și cu bani și devreme acasă. Toți ne dorim un job în care să câștigăm și mulți bani să ne ofere și stabilitate și prestigiu și apreciere.

Să-ți mai spun ceva. Dacă reușești să-i convingi pe cei din jurul tău să facă sacrificii de bună voie (să renunțe la unele nevoi imediate pentru a obține altceva mai valoros în viitor) ei te vor iubi și te vor aprecia. Dacă îi constrângi pe cei din jurul tău să facă sacrificii (să renunțe la unele nevoi imediate, dar de data aceasta fără a primi nimic în viitor), te vor urî. Să dau un exemplu - Un lider poate să ceară celor din echipa sa să facă ore suplimentare, să se implice și să dea un randament de 120%, iar aceștia vor accepta destul de ușor să facă acest sacrificiu pentru că au încredere în liderul lor, pentru că știu că vor obține rezultate bune și că va urma și recompensa pentru ei. În schimb, un ”șef” care zbiară mereu la oameni, care-i amenință (sunt 10 ca tine care pot să-ți ia locul, bla bla), care își arogă merite pe care nu le are va fi urât de cei din echipa sa. Poate că oamenii se conformează pe moment atunci când li se cere un sacrificiu, pentru că n-au încotro, dar în mod sigur vor ține minte și dacă au ocazia să se răzbune o vor face. 

Window dressing - decorarea vitrinei. În principiu o vitrină mai frumoasă va atrage mai mulți clienți, nu? Chiar dacă înăuntru magazinul rămâne neschimbat. Există o zicătoare românească ce descrie acest concept:

afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul.

Window dressing se referă la încercarea managerilor de a ”cosmetiza” cifrele financiare atunci când se apropie perioada de raportare.  Dacă managerii reușesc să îmbunătățească cifrele atunci compania lor va părea mai performantă și ei vor primi niște bonusuri frumoase.

Dar Window dressing este o tactică pe termen scurt. Pe termen lung nu se poate ascunde adevărata performanță a companiei.

Să dau un exemplu: Să presupunem că avem o companie care furnizează scaune auto pentru câteva fabrici care asamblează automobile. În mod normal fiecare fabrică va încerca să-și minimizeze stocul de subansamble așa că va cumpăra scaune doar atunci când va avea nevoie de ele (plus eventual un mic buffer de siguranță). Să presupunem că fabricile de automobile au vânzări constante de-a lungul anului. Atunci și compania care le furnizează scaunele va avea deasemenea vânzări constante. Pentru că e vorba de un produs specializat nu ar putea vinde scaunele auto în altă parte decât acestor fabrici de automobile.
Cum poate totuși manipula managerul companiei care produce scaunele auto cifrele? Cum ar putea să arate cifre mai mari de vânzări? Simplu. Oferă un discount mai mare fabricilor de automobile dacă vor cumpăra cantități mai mari. Fabricile de automobile vor profita de reducerea de preț și vor cumpăra o cantitate de scaune mai mare decât de obicei. Astfel managerul companiei de scaune va putea face un Window dressing - adică va putea raporta creșterea vânzărilor față de anul precedent cu X procente. De fapt fabricile de automobile nu vor avea nevoie de mai multe scaune. Ele tot atâtea automobile produc și tot de atâtea scaune au nevoie. Au profitat de discountul primit și și-au făcut un stoc de scaune mai mari decât de obicei, dar în perioada următoare nu vor mai cumpăra alte scaune până nu își vor epuiza stocul prezent. Deci, anul următor, compania care produce scaune va avea o scădere de vânzări.

Dar de ce ar face managerul un Window dressing? Ar putea să aibă multe motive. Poate în contractul lui scrie că va primi un bonus mare dacă într-un an reușește să crească vânzările cu 10%, altfel primește doar salariul negociat. Poate că i se încheie contractul de management și nu îl mai interesează ce lasă în urmă sau, dimpotrivă, vrea să obțină un alt contract arătând ca a avut performanțe bune.

Window dressing se înțâlnește foarte des în zona politică. Poate ai observat că toți primarii aranjează lucrurile în așa fel încât în preajma alegerilor să contruiască cât mai mult. 3 ani de mandat nu fac nimic și în al 4lea an construiesc tot ce vroiau să construiască. Pentru că memoria oamenilor e scurtă. Electoratul nu își mai aduce aminte ce s-a întâmplat în urmă cu 3 ani în schimb are proaspăt în minte ce s-a întâmplat anul acesta, așa că vor rămâne cu impresia ca primarul lor este un gospodar desăvârșit care face multe pentru comunitate.
La fel face și guvernul. În anii electorali încearcă să cosmetizeze cifrele ca să se poată lăuda cu o creștere economică mai mare și în același timp lansează tot felul de măsuri populiste. Bineînțeles, cosmetizările și populismele se vor deconta în anul următor, dar până atunci guvernul se va realege și va avea încă o perioadă de 3 ani în care să redreseze lucrurile până se intră din nou într-un an electoral și o vor lua de la capăt.

Absolute advantage - avantaj absolut - abilitatea unei persoane, companii sau țări (regiuni) de a produce bunuri sau servicii la un cost mai mic decât o poate face orice alt competitor.

Spre exemplu, dacă în Arabia Saudită pungile de petrol se găsesc foarte aproape de suprafață, atunci în acea regiune firmele care extrag țiței vor avea un avantaj absolut față de cele din alte regiuni unde se găsește deasemenea petrol doar că e mai greu de extras (să spunem Norvegia care forează puțuri petroliere în Marea Nordului).

Un alt exemplu. Fabrica A poate produce motoare mult mai ieftin și mult mai repede decât fabrica B. Asta pentru că fabrica A este mai mare, are tehnologii mai bune, este mai aproape de furnizori, are muncitori mai bine instruiți etc. Ca atare fabrica A va avea un avantaj absolut față de fabrica B.

Cu ce ne ajută asta? Hai să continuăm exemplul al 2lea.
Să presupunem că ambele fabrici fac de fapt mașini și deci motoarele sunt doar o componentă al produsului final.
Am zis deja că fabrica A produce motoarele mai ieftin și mai repede. În schimb fabrica B are la rândul ei un avantaj absolut în ceea ce privește fabricarea de caroserii. Într-un final ambele fabrici reușesc să scoată mașinile cam la același preț.

Dar dacă fabrica A s-ar concentra doar pe făcut motoare, domeniu în care se pricepe cel mai bine? Dacă fabrica B ar face doar caroserii, la fel un domeniu în care avantaj absolut? Dacă fabrica A ar cumpăra caroseriile de la fabrica B, iar fabrica B ar cumpăra motoarele de la fabrica A? Într-un final ambele fabrici ar avea de câștigat pentru că în acest fel ar reuși ambele să producă mașini mult mai ieftin.

Acest lucru se numește specializare. Adică să îți concentrezi efortul pe ce știi să faci mai bine în loc să le faci tu pe toate.

În lumea reală lucrurile sunt un pic mai complicate. Deobicei economia nu lucrează cu cifre absolute pentru că nu sunt tocmai relevante. În schimb economiei îi plac cifrele relative. De exemplu, în loc de cost pur și simplu e mai util să iei în calcul costul de oportunitate (opportunity cost), iar în loc de avantaj absolut să vorbești despre avantaj comparabil.

Dar în cazuri particulare este bine să reții ideea de avantaj absolut și să o aplici în avantajul tău.
Poate ești un avocat de succes sau un contabil experimentat. În loc să îți pierzi jumătate de zi, în fiecare zi, cu hârțogăreala mai bine angajezi un asistent ca să se ocupe de asta (oricum cineva trebuie să o facă), iar tu te concentrezi pe consultanță pentru clienți, activitate din care câștigi mult mai mult. În felul acesta câștigi mai mult chiar dacă trebuie să plătești și asistentul.
Poate ești manager și atunci e mai bine să angajezi o secretară, iar tu să te ocupi de problemele importante ale firmei pe care o conduci.
Poate ești un meșter foarte bun și atunci e mai bine să iei pe lângă tine un ucenic care să te ajute cu lucrurile mărunte și de rutină.
Poate ești un specialist foarte bine plătit și atunci e mai bine să angajezi o bonă pentru copil sau un îngrijitor pentru casă decât să îți iei tu concediu și să te ocupi de treburile casnice.

Product Life Cycle - Ciclul de viață al unui produs - perioada de timp dintre nașterea unui produs (inventarea lui) și moartea sa (retragerea sa de pe piață.

Orice produs parcurge 4 stagii în acest ciclu.

• introducere
• creștere
• maturitate
• declin

Cele 4 stagii de mai sus se referă la perioada în care produsul se află pe piață. Mai există și un prestagiu - faza în care produsul este inventat și dezvoltat (înainte de lansarea pe piață). 

Pentru că orice companie trăiește atâta timp cât reușește să facă profit, ciclul de viață al unui produs depinde în principal de vânzările pe care le generează și de profitul pe care îl aduce companiei. În momentul în care produsul nu mai este profitabil este retras de pe piață, iar compania respectivă se va concentra pe alte produse. Unele produse au un ciclu de viață foarte scurt (de exemplu un joc video) în timp ce altele au un ciclu aproape infinit (de exemplu produse primare - pâine, sare etc)

Hai să detaliem un pic fiecare stagiu din punct de vedere al Marketing Mix:

• Introducere
• În acest stadiu compania încearcă să construiască o piață pentru acest produs și să crească gradul de conștientizare al publicului (awareness)
• Marketing Mix
• produs - se construiește brandul și se definește calitatea produsului. Se obține protejarea produsului prin patente și trademarks
• preț - aici sunt 2 strategii total opuse - se stabilește un preț mic pentru a penetra rapid piața sau, din contră, se stabilește un preț foarte mare (bazat tocmai pe elementul de noutate și unicitate) pentru a se recupera mai rapid investiția în cercetare și dezvoltare
• promovare - se urmărește educarea consumatorilor și creșterea conștientizării
• plasare - e selectivă - la început doar anumite magazine vor distribui noul produs
• Creștere
• În acest stadiu se urmărește creșterea cotei de piață și consolidarea brandului
• Marketing Mix
• produs - se menține calitatea inițială, eventual se adaugă noi caracteristici și servicii suport
• preț - dacă s-a plecat pe strategia unui preț mic acesta poate crește pe măsură ce crește și cererea pentru produs; dacă s-a mers pe strategia cu preț mare acesta poate fi menținut atâta timp cât există o competiție redusă pentru produs
• promovare - se crează mesaje pentru audiențe mari
• plasare - se adaugă noi canale de distribuție pe măsură ce cererea crește
• Maturitate
• În acest stadiu obiectivul este de a se menține cota de piață în același timp cu maximizarea profitului
• Marketing Mix
• produs - se adaugă caracteristici astfel încât să se diferențieze de produsele concurenței
• preț - poate scădea dacă există o ofertă foarte mare pe piață generată de către competiție
• promovare - se pune accent pe diferențierea față de concurență
• plasare - se pot oferi discounturi distribuitorilor pentru a alege acel produs în locul produselor similare oferite de către concurență
• Declin
• În funcție de produs și de piață se pot adopta 3 strategii diferite
• Revitalizare - se adaugă alte caracteristici produsului, se găsesc noi întrebuințări
• ”Mulgere” - produsul rămâne neschimbat, se încearcă reducerea costurilor de producție și se continuă vânzarea atâta timp cât încă mai există cerere pe piață
• Retragere - produsul este retras treptat de pe piață, se lichidează stocurile
• Marketing Mix - depinde de strategia aleasă
• produs - se adaugă noi caracteristici dacă se alege revitalizarea sau rămâne neschimbat în celelalte 2 cazuri
• preț - poate fi menținut în primele 2 cazuri sau redus drastic în cazul lichidării
• promoție - în cazul revitalizării se pune accent pe noile caracteristici sau utilizări; pentru celelalte 2 cazuri cheltuielile de promovare se reduc 
• plasare - se găsesc alte canale de distribuție în cazul revitalizării sau se retrage treptat produsul de pe piață în cazul lichidării

PEG ratio - Price / Earnings to growth este un alt indicator care ne ajută să găsim investițiile cele mai profitabile.

Am vorbit despre P/E - price to earnings. Acesta este indicatorul mai uzual pentru a evalua dacă merită să facem o investiție (să cumpărăm acțiuni) sau nu. Dar P/E ne pune un pic în dificultate. Prețul pe acțiune este mare pentru că investitorii se așteaptă ca respectiva companie să crească sau e pur și simplu mare și compania este supraevaluată?

PEG încearcă să rezolve dilema de mai sus.

PEG = (P/E)/G - price to earnings divizat la growth (creștere)

PEG = 1 - se spune că prețul acțiunilor este corect
PEG > 1 - se spune că prețul acțiunilor e mare (supraevaluat)
PEG < 1 - se spune că prețul acțiunilor e mic (subevaluat)

Normal, investitorii vor căuta companii care au un PEG cât mai mic.

Se poate calcula PEG folosind două metode:
- trailing PEG - se estimează creșterea plecând de la ce s-a întâmplat în trecut (analizând graficul evoluției)
- forward PEG - se estimează creșterea folosind analize economice

Bineînțeles, o estimare rămâne o estimare. Nu înseamnă cifre exacte și nu poate garanta nimeni că o creștere anticipată se va și realiza.

Amintesc și că EPS (earning per share) cu ajutorul căreia se calculează P/E poate fi manipulat contabil.

Concluzia e simplă. Nu-ți baza niciodată deciziile de cumpărare doar pe un singur indicator. PEG te ajută să filtrezi - din multitudinea de companii care sunt listate să alegi câteva care ți se par cele mai interesante. După aceea ar trebui să analizezi mai în detaliu companiile alese înainte să decizi în care vei investi.