Pentru foarte mulți oameni cea mai importantă parte a zilei este dimineața. Atunci se simt cel mai plini de energie, cel mai creativi etc.
Dacă o să te uiți urât când o să citești ce am scris mai sus... e clar. Tu ești printre ceilalți - cei care se simt mai bine în a doua parte a zilei, cei cărora le place să stea până noaptea târziu și să se trezească târziu.

Să știi că și eu sunt mai degrabă ”pasăre de noapte”. Dar din păcate ritmul e dictat de către cei care se trezesc de dimineața. Deh, dacă ei se trezesc primii... profită de situație.
Îți vine să crezi sau nu, dar încă există prejudecata că ”cine se scoală de dimineață ajunge departe”. Încă există mulți oameni care își apreciază mai mult colegii de serviciu care vin devreme decât pe cei care stau până seara târziu (chiar dacă ultimii fac și ore suplimentare la greu). Și nah, dacă se întâmplă ca cei care fac astfel de aprecieri să fie și șefi (și se întâmplă des) atunci ar fi mai bine să te gândești să vii mai devreme la serviciu.

Ok, chiar dacă trezești cu noaptea-n cap, chiar dacă nu, e bine să dai mai multă atenție felului în care îți începi dimineața pentru că asta va determina eficiența ta pe toată ziua.

Am găsit pe net câteva rutine zilnice pe care le urmează oamenii de succes. Dacă te aștepți să existe o rețetă de succes comună, ei bine nu există. Ce se potrivește unuia nu se potrivește altuia. Concluzia e clară... va trebui să-ți faci propria rutină, asta dacă nu ți-ai făcut până acum una. Iar dacă ți-ai făcut deja, tot ce ai de făcut este să-ți arunci un ochi pe lista de mai jos și dacă-ți place ceva, dacă ceva ți se pare interesant, încearcă să înglobezi în rutina pe care deja o ai.
Ăăăă... dacă cumva ai o rețetă perfectă pentru dimineață, împărtășește-o cu noi. Măcar câteva idei, nu fii foarte secretos

• O idee bună e să-ți începi dimineața cu o seară înainte. Adică înainte să te culci să treci în revistă ce s-a întâmplat peste zi și să-ți faci un To Do list pentru a doua zi. Nu trebuie să fie ceva foarte elaborat, sofisticat, detaliat. Trece pe listă elementele principale.
• Mi-a plăcut foarte mult zicerea asta - ”Wake Up with determination, go to bed with satisfaction”. E cool, nu? Primul pas hotărât pe care îl poți face este să te scoli din pat imediat ce sună ceasul. Funcția aia de snooze e foarte păguboasă. Nu o să te odihnești, nu o să recuperezi noaptea nedormită dacă mai întârzii în pat încă 10 minute. Tot ce poți să faci este să te stresezi degeaba și să pierzi alea 10 minute. Știu, îmi place și mie să lenevesc în pat. Dar asta e. Dacă mi-am pus ceasul să sune la o anumită oră înseamnă că am avut un motiv. 
• Când începi să te dezmeticești un pic încep și gândurile să-ți năvălească în cap. Nu le lăsa. Take your time. Mai bine începi să te întinzi un pic. Știi cum se întind câinii sau pisicile? Să știi că prinde bine. Un pic de stretching face minuni. Și în timpul ăsta golește-ți mintea de absolut orice. Lasă creierul să se odihnească un pic (poate nu știi, dar în timpul somnului creierul are o activitate intensă, procesează toate informațiile pe care le-ai acumulat cu o zi înainte). Din fericire creierul nu are nevoie de multă odihnă. Câteva minute sunt suficiente. Până te întinzi tu își revine. 
• După ce treci pe la baie (nu cred că are sens să spun ce se poate face la baie) nu te grăbi să te duci la calculator. Mai așteaptă. Dacă ești o persoană care vrea să stea foarte bine informată mai bine îți iei cu tine telefonul sau tableta la baie și treci în revistă știrile zilei. Nu te apuca să citești articole. Doar aruncă-ți un ochi peste titluri și pune un bookmark pentru mai târziu dacă ai găsit ceva interesant. Și nu te apropia nici de facebook nici de mail. Lasă-le tot pentru mai târziu.
• Cineva spunea că și-a instalat un program care îi taie internetul în fiecare dimineață pentru 1 oră. Deh, omul nu se putea abține și primul lucru pe care-l făcea când se dădea jos din pat era să se ducă la calculator. Așa... dacă știa că dimineața nu are internet pentru 1 oră se liniștea cu calculatorul și își dedica sieși acea oră de liniște. 
• Dacă simți că ești lipsit de energie pune niște muzică. Nu orice fel de muzică. Fă-ți din timp niște play-list-uri cu ceva care îți place, care te înviorează. După ce asculți una din melodiile preferate o să te simți de 100 de ori mai bine.
• Ar fi bine să faci un pic de mișcare. Cam jumătate de oră, poate chiar o oră dacă vrei să fii în formă bună. Să știi că treaba asta îți dă multă energie, chiar dacă pare un pic paradoxal. Dacă nu ți-e în obicei să faci mișcare dimineața o să-ți fie greu la început, dar într-o săptămână două te obișnuiești și pe urmă s-ar putea să-ți și placă. Încearcă! Dacă ești prea sedentar cumpără un câine (sau adoptă unul). Crede-mă, e cea mai bună metodă de a te da jos din pat și a face mișcare. Îți iei câinele și ieși la plimbare jumătate de oră. 
• Dacă ai familie ar fi frumos să mâncați împreună. Dar nu oricum. Trebuie să vă bucurați împreună de puținul timp pe care îl petreceți împreună în jurul mesei. Dacă te-ai trezit morocănos, încearcă să-ți revii. Dacă faci ce spuneam mai sus (un pic de mișcare) o să-ți treacă între timp și morocăneala. Când te așezi la masă ar trebui să fii zâmbitor. Nu începe să arunci reproșuri în stânga și în dreapta. Fii zâmbitor. Ceilalți n-au nicio vină că ești tu supărat. Sau nah. Ce dacă cineva a ținut baia ocupată 5 minute în plus? Ce dacă n-ai găsit cafeaua făcută așa cum vroiai? Astea-s nimicuri. Nu merită să te superi pentru atâta lucru. Mai bine zâmbește și fă-i și pe ceilalți să zâmbească. O să te simți mult mai bine decât dacă stai încruntat.
• Cu transportul e o problemă mare de tot. Acum depinde și unde stai. Dacă stai în București... e grav de tot. Probabil că ar trebui să știi deja când trebuie să pleci de acasă ca să prinzi un trafic mai fluid și știi cam cât îți ia până ajungi la serviciu. Dacă ai întârziat trebuie să fii conștient că e vina ta. Degeaba claxonezi, degeaba îi înjuri pe ceilalți. Asumă-ți vina și gata. Oricum, dacă te enervezi te enervezi degeaba pentru că nu rezolvi nimic. 
• Dacă petreci mult timp pe drum de acasă până la serviciu poți să folosești acel timp în mod util. O idee foarte bună este să asculți audio-book-uri. Sunt foarte instructive și eficiente. Poți să îți faci de acasă o listă cu telefoane și să folosești timpul cât ești blocat în trafic pentru a da acele telefoane. Da, nu ar trebui să vorbești la telefon în timp ce conduci. E periculos, mai ales dimineața când mulți sunt nervoși, grăbiți și neatenți. Dar te descurci tu cumva. Poți să încerci să îți iei un dispozitiv hands-free. Să știi că nu te mușcă.
• Când ai ajuns la serviciu împarte zâmbete în stânga și în dreapta. Poate pe unii colegi de abia îi înghiți și nu prea îți vine să le zâmbești. Dar încearcă. Să știi că și un zâmbet fals ajută. Poți să schimbi și câteva cuvinte cu colegii, chiar dacă pe unii nu-i cunoști decât vag. Obiceiul ăsta o să dea roade pe termen lung. Cu timpul o să devii o persoană foarte simpatizată de către majoritatea colegilor și vei obține mult mai ușor ce vrei de la ei.
• Dacă ai obiceiul să-ți faci o cană de cafea imediat ce te-ai instalat la birou... uită de obiceiul ăsta. Dacă ai băut cafea acasă (sau ceai că are același efect) nu ai nevoie de altă cană imediat ce ai ajuns la serviciu. Poți să amâni cana de cafea pe mai târziu, după 10-11. 
• Ești impacientat? Da, am vorbit atâta până acum și încă nu ți-am zis nimic despre emailuri. Mai ai puțină răbdare. Înainte să te apuci de mailuri fă-ți un plan pe toată ziua, definește-ți agenda. Bineînțeles, ar trebui să-ți fixezi priorități. Știi regula lui Pareto? Cu 20% din efort poți rezolva 80% din probleme. Ei bine, începe de aici și rezolvă întâi lucrurile cele mai importante.
• Ok, acum poți să citești și mailurile. Dar nu oricum. Fixează un timp - să zicem 1 oră dedici acestei activități. Dacă nu-ți impui un timp limită s-ar putea să petreci toată ziua citind și răspunzând la mailuri. Nu trebuie să citești toate mailurile primite. Vezi și tu ce e mai important. Pe unele le mai citești pe diagonală, iar pe altele nu le citi deloc. Frumos ar fi să și răspunzi la mailuri. Așa e politicos. Și aici poți să găsești niște short-cut-uri. Poți să-ți faci o colecție de răspunsuri standard și le iei și tu cu copy-paste. Nu merge întotdeauna, dar să știi că vei salva foarte mult timp dacă faci asta. Alteori e mai simplu să pui mâna pe telefon și să lămurești lucrurile în mod direct decât să stai să schimbi zeci de emailuri. 
• Ți-ai făcut planul așa cum ziceam mai sus? Dacă da, poți să te apuci de muncă. Nu începe cu treburile cele mai ușoare deși e tentant. La început ai energie mai multă așa că te poți concentra mai bine și poți să faci ce e mai greu. Dacă pe parcursul zilei ai fixat întâlniri / ședințe și ai nevoie să te pregătești înainte poți să o faci din timp nu când reminder-ul îți spune că mai ai 10 minute. 
• Nu încerca să fii multi-tasking că nu ține. Mai bine câte o sarcină pe rând pentru că altfel nu îți iese bine nimic din ce faci. Când te-ai apucat de ceva nu te lăsa întrerupt. Dacă n-ai învățat până acum cum să pari ocupat în fața colegilor... e cazul să mai iei și tu niște lecții de la unii care se pricep. Pe bune, unii sunt campioni. Culmea e că nu fac nimic toată ziua și tot par ocupați tot timpul. Uită-te și tu la ei și vezi cum fac și ia niște notițe. Acum nu zic să-i imiți, zic doar să nu te lași disturbat când nu e cazul.
• Nu e nimic mai puțin eficient decât să participi la o ședință lungă și plictisitoare. Evită cât de mult poți ședințele de dimineața. Te sleiesc de puteri pentru tot restul zilei. Nu știu de ce oamenii nu înțeleg treaba asta. Cel mai prost e când ai fixat o întâlnire la un client... asta înseamnă să iei din nou tot traficul în piept la o oră de vârf. Dacă poți, fixează întâlnirile mai pe după prânz. Excepție ar trebui să fie standup-meeting-urile. Le zice standup pentru că nu stă nimeni pe scaune, toți stau în picioare, iar discuțiile sunt scurte și concise. O astfel de ședință n-ar trebui să dureze mai mult de 10 minute. Dacă faci așa e chiar benefic să ai un standup-meeting cu colegii în fiecare dimineață pentru că în felul acesta vă clarificați ce aveți fiecare de făcut și vă puteți coordona mai bine.
• Din tot ce am spus mai sus încearcă să-ți faci o rutină. Rutinele sunt bune. Organismul se adaptează și devii mai eficient, te simți mai confortabil în rutina ta și intervin și automatisme - nu mai trebuie să gândești fiecare acțiune și îți poți elibera un pic mintea. Dar nah, trebuie să fii mereu flexibil nu să te închistezi prea tare în rutine. 

Probabil că ai auzit de Piramida lui Maslow. Este arhicunoscută și se regăsește în toate cursurile de management. Dacă este așa de cunoscută înseamnă că e ceva important, nu? Păi da, pentru că vorbește despre motivație.

Motivația este totul. Este acel combustibil care alimentează fiecare acțiune pe care o fac oamenii.
Ce te determină pe tine să te dai jos din pat în fiecare zi, chiar dacă uneori ai mai vrea să dormi măcar 10 minute, chiar dacă știi că te așteaptă o zi stresantă, chiar dacă afară e frig și urât, iar sub plapumă este așa de cald și bine? Trebuie să ai un motiv foarte bun să te dai jos din pat, nu?
Ce-i determină pe teroriști să se arunce în aer? Ce-i determină pe super-bogați să-și dorească în continuare și mai mulți bani? Ce-i determină pe piloții de curse să își pună viața în pericol? Ce-i determină pe savanți să petreacă mii de ore în bibliotecă sau laborator, uitând aproape complet de lumea exterioară? Ce-i determină pe artiști să se hrănească de multe ori doar cu aplauze?

În general psihologii studiază oamenii care au diverse suferințe psihice, nu? Ei bine, Maslow s-a gândit că ar fi interesant să studieze oamenii sănătoși. În principal și-a dorit să afle răspunsul la întrebările de mai sus, să afle ce-i determină pe oameni să acționeze într-un fel sau altul, ce-i motivează.

E important să știi ce te motivează pe tine (de ce te dai jos din pat), dar și ce-i motivează pe cei din jurul tău. Pentru că fiecare își dorește să obțină de la cei cu care interacționează diverse beneficii sau își dorește să-i determine într-un fel să facă ceea ce dorește el să facă. Ei, dacă afli ce-l motivează pe cel de lângă tine, dacă afli care e ”zăhărelul” pe care trebuie să i-l dai, atunci e mai ușor să-l convingi să facă ce vrei tu, nu?

Ok, acum să nu te aștepți că Maslow a descoperit cine știe ce secret. Răspunsul la întrebarea ”Ce-i motivează pe oameni?” este imposibil de dat, cel puțin nu există un răspuns simplu. Asta pentru că oamenii sunt foarte diferiți, oamenii sunt sofisticați, oamenii acționează / reacționează într-un anumit context, iar contextul e în continuă schimbare.
Totuși, Maslow a făcut un lucru foarte important - A încercat să identifice nevoile majore ale oamenilor și să le clasifice. Hai să vedem care sunt aceste nevoi și comentăm după aceea.

Nevoi fiziologice

• Nevoia de hrană - mâncare și băutură
• Nevoia de adăpost - un loc de dormit
• Nevoia unui mediu confortabil - răcoros / călduros
• Nevoia de sănătate
• Nevoia de sex

Nevoi de securitate

• Nevoia de ordine
• Nevoia de justiție
• Nevoia de stabilitate
• Nevoia de siguranță a job-ului / siguranță financiară
• Nevoia de a sta departe de pericole

Nevoia de apartenență

• Nevoia de a avea o familie
• Nevoia de a avea prieteni
• Nevoia de a adera la grupuri, la idei 
• Nevoia de a fi acceptat
• Nevoia de afecțiune
• Nevoia de a iubi și a fi iubit

Nevoia de stimă

• Nevoia de auto-respect
• Nevoia de a obține ceva / de a atinge anumite țeluri
• Nevoia de atenție
• Nevoia de recunoaștere, prestigiu
• Nevoia de a construi o reputație
• Nevoia de a atinge un status social cât mai înalt, de a obține o poziție dominantă

Nevoia de auto-actualizare

• Nevoia de cunoaștere și înțelepciune
• Nevoia de estetică și frumos
• Nevoia de adevăr și dreptate
• Nevoia de autodezvoltare
• Nevoia de a atinge / depăși potențialul personal
• Nevoia de împlinire

Maslow a împărțit nevoile în 2 mari categorii și a înglobat primele 4 categorii sub denumirea de ”D needs” - D simbolizând cuvântul Deficit. Asta probabil pentru că nevoile din primele 4 categorii sunt mai mult sau mai puțin concrete pe când nevoile din categoria Auto-actualizare au un grad mai ridicat de abstractizare.

Cuvântul deficit este bine ales. Atâta timp cât avem un deficit vom fi motivați să facem ceva pentru a-l înlătura. În momentul în care deficitul dispare, dispare și motivația sau e nevoie de o altă motivație suplimentară. De exemplu, probabil că ai întâlnit expresii de genul ”mi-e atât de foame încât aș mânca orice”. Ei bine, mănânci orice când ți-e cu adevărat foame și nu prea ai de ales. Dar dacă ești sătul, dacă procurarea mâncării nu este o problemă atunci începi să faci nazuri. Nevoia de a mânca nu mai este o nevoie strict fiziologică ci se contopește cu alte nevoi aflate mai sus în ierarhie - nevoia de securitate (mănânci sau pui deoparte mâncare ca să faci rezerve și pentru mai târziu), mănânci împreună cu familia sau prietenii pentru a-ți satisface și nevoia de socializare, te duci la un restaurant luxos sau cauți numai alimente de cea mai bună calitate pentru a-ți confirma respectul de sine și statusul social, experimentezi noi feluri de mâncare pentru a-ți satisface și curiozitatea (nevoia de cunoaștere), începe să te preocupe felul în care mâncarea este așezată pe farfurie, textura, aromele pentru a-ți satisface nevoile estetice.

Ulterior au fost introduse încă 3 categorii. Nevoia de cunoaștere și nevoia de estetică și frumos au fost trecute ca și categorii distincte și a mai apărut și a 8a categorie - nevoia de transcendență - nevoia de a-i ajuta pe alții în auto-actualizare. 

Din punctul meu de vedere e Ok că s-a simțit nevoia de a le defini ca și categorii distincte, dar până la urmă imaginea de ansamblu este aceeași - aceste categorii fac parte tot din auto-actualizare. Poate s-a căutat o simetrie (deh, nevoia de estetică :) ). Dacă în D-needs erau de la început 4 categorii atunci să fie tot 4 și la nivelul superior. 

Cu identificarea nevoilor nu cred că sunt probleme. Oricine a resimțit, la un moment sau altul aceste nevoi. Problema este cu ierarhizarea lor. Maslow nu a desenat niciodată o piramidă, cu toate că în literatura de specialitate a rămas termenul de ”piramida lui Maslow”. Chiar putem găsi o ierarhie? Adică este adevărat că până nu îți satisfaci nevoile fiziologice nu te poți gândi la iubire, la stimă, la estetică? Pentru unii este adevărat, dar pentru alții nu. Se pot da nenumărate exemple de oameni care și-au sacrificat bună starea materială (asta ar intra la capitolul nevoi de bază) pentru a atinge idealuri mai înalte. 

Am stat și eu și m-am gândit cum e cu ierarhizarea. Nu știu dacă am găsit răspunsul corect, dar ar putea fi o posibilă explicație. Nah, nu am cum să aprofundez pentru că nu sunt nici psiholog (nu am cunoștințe aprofundate în domeniu), nu am nici mijloace de a face o cercetare amănunțită și nici nu îmi doresc să fac asta în viață. Așa că lansez ideea mea ca pe o ipoteză. Poate alții vor construi mai mult pe baza acesteia. 

În ipoteza mea cuvântul cheie este ”sacrificiu”. Poate că ar trebui introdus ca o categorie distinctă de nevoi, dar n-aș ști unde ar putea sta pe ierarhie. Mai degrabă sacrificiul este înglobat în motivația declanșată de oricare dintre nevoi. Conform definiției, sacrificiul înseamnă -  Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva. De exemplu, cineva poate intra în greva foamei (renunță la nevoia fiziologică de a mânca) pentru a-și satisface o nevoie mai mare (de dreptate, de auto-respect). Doi iubiți pot renunța la a face sex până după căsătorie pentru a se conforma unor reguli sociale, pentru a-și satisface nevoia de acceptare. 

Dacă introducem în ecuație și ideea de sacrificiu atunci s-ar putea păstra ierarhia definită de Maslow, dar ar fi exact pe dos - adică motivațiile de la nivelul superior sunt mai puternice decât cele de la nivelurile de bază.
Sacrificiul are și o dimensiune temporală - renunți la ceva astăzi ca să câștigi ceva în viitor.
Mi-am pus de multe ori întrebarea - Ce îi face pe oameni fericiți? Da, normal, nu o să găsesc un răspuns. Dacă ar fi fost așa de simplu probabil că alții, mult mai deștepți decât mine, ar fi dat demult răspunsul. Dar se poate răspunde pe bucățele. O părticică din răspuns se numește Optimismul, Speranța - Dacă ai speranța că viitorul tău va fi mai bun atunci viața ți se pare frumoasă și te simți fericit, indiferent de cât de greu sau ușor îți este astăzi.

Ok, totuși ceva tot nu se leagă. Oricum am privi piramida asta (de sus în jos sau de jos în sus), tot găsim excepții în ierarhizarea nevoilor. Se spune că excepția confirmă regula, nu? Da, dar aici sunt prea multe excepții ca să putem vorbi de o regulă.

Explicația o dă tot Abraham Maslow. Conform unui studiu făcut în 1970, doar 2% dintre oameni ating nivelul de auto-actualizare. Asta înseamnă că restul de 98% găsesc motivația în zona D-needs.
O fi adevărat, n-o fi adevărat? Nu știu pentru că alt studiu similar n-am găsit. O fi bine, n-o fi bine? Păi... poate așa trebuie să fie. Dacă toată lumea ar fi Mozart sau Picasso atunci cine ar mai munci?
Dacă n-ar fi așa cum de s-a dezvoltat societatea consumeristă? Știi că mulți oameni au un comportament de cumpărător compulsiv. Încearcă să contracareze stresul, să găsească emoții pozitive prin cumpărături. Ai văzut și tu cum se întâmplă la hypermarket - își umplu oamenii coșul și cu ce le trebuie și cu ce nu le trebuie, doar ca să cumpere, pentru că se simt un pic mai bine când cumpără (își satisfac niște nevoi primare). Tot la capitolul consumerism intră și cei care își cumpără obiecte de lux (de exemplu o mașină foarte scumpă) din nevoia de a-și crește statusul, de a crește pe scara socială. Dacă mă întrebi pe mine se cam mint singuri. O să găsească mulți admiratori, mulți vor întoarce capul pe stradă, dar admiratorii nu sunt pentru ei ci pentru mașina sau hainele pe care le etalează. Când nu mai sunt la volanul mașinii, când se dezbracă de hainele scumpe dispare și statusul și devin ceea ce sunt - niște nimeni.

Și acum întrebarea de 100 de puncte - Tu te încadrezi oare în cei 2% sau nu? Ăăăă... dacă ai avut curiozitatea să citești până aici ai multe șanse - Asta înseamnă că simți nevoia de cunoaștere.
Hai să vedem. Mai jos sunt 15 caracteristici ai celor care caută auto-actualizarea:

1. Percep realitatea în mod eficient și pot tolera incertitudinile
2. Se acceptă pe ei înșiși și pe cei din jurul lor pentru ceea ce sunt
3. Sunt spontani în gândire și acțiune
4. Sunt centrați pe probleme (nu centrați pe sine)
5. Au simțul umorului
6. Sunt capabili să privească viața în mod obiectiv
7. Sunt foarte creativi
8. Se opun clișeelor sociale, dar nu cu scopul de a părea non-conformiști
9. Sunt preocupați de bunăstarea umanității
10. Sunt capabili să aprecieze experiențele de viață simple
11. Stabilesc relații interpersonale profunde cu câteva persoane
12. Sunt capabili să trăiască momente de intensă euforie (măh, să nu te gândești la prostii, nu e vorba de ăia care trag pe nas; sunt oameni care reușesc să trăiască momente de profundă fericire doar admirând un răsărit de soare, doar ascultând o muzică bună etc)
13. Simt nevoia de intimitate
14. Au o atitudine democratică
15. Posedă standarde etice / morale foarte puternice

Sunt unii care se mint pe ei înșiși. S-au obișnuit atât de tare să se mintă încât nici nu-și mai dau seama că o fac. Probabil că ei, dacă citesc lista de mai sus, vor afirma imediat cu tărie că fac parte din cei 2%. Dar de fapt e o minciună. Și nu e o minciună bună. Vor încerca să se motiveze cu ceva care de fapt nu-i motivează. Și nu vor fi fericiți niciodată. 

Știi de ce spun asta? Pentru că scopul acestui articol nu este să ne pierdem timpul (eu scriind și tu citind) ci să înțelegi mai bine cum să te auto-motivezi și cum să-i motivezi pe cei din jurul tău.

E foarte important să nu te minți pe tine însuți. Chiar nu are rost. În interiorul tău nu e nimeni să te judece sau să te privească dezaprobator. Tot tu ești. Mai bine ești sincer cu tine, așa vei știi mai bine ce ai de făcut și pe ce drum să o iei.

Dacă descoperi ce te motivează cu adevărat (indiferent dacă ești motivat doar de D-needs sau și de auto-actualizare)... păi o să fii în stare să muți munții din loc. 

Când vine vorba de alții, trebuie să-ți dai seama când mint și când nu mint (poți să citești aici Cum să depistezi minciuna). Pentru că foarte mulți or să spună că sunt motivați de idealuri înalte, dar o spun doar ca să pară mai interesanți. De fapt e suficient să le arăți o bancnotă de 100 de euro și vor uita de acele idealuri înalte și îți vor face imediat pe plac.

Dar nu numai banii contează. Poți să obții ce vrei de la cei din jurul tău și cu vorba bună și dacă le arăți că-i apreciezi, dacă îi faci să se simtă valoroși și respectați... Știi, asta se cheamă carismă. Și da, carisma se dobândește și prin învățare nu e doar ceva nativ. Poți să înveți să fii carismatic dacă înțelegi ierarhia nevoilor a lui Maslow.

Nevoile nu se exclud unele pe altele. De exemplu, toți ne-am dori un soț / soție care să fie și deștept / deșteaptă și frumos / frumoasă și cu bani și devreme acasă. Toți ne dorim un job în care să câștigăm și mulți bani să ne ofere și stabilitate și prestigiu și apreciere.

Să-ți mai spun ceva. Dacă reușești să-i convingi pe cei din jurul tău să facă sacrificii de bună voie (să renunțe la unele nevoi imediate pentru a obține altceva mai valoros în viitor) ei te vor iubi și te vor aprecia. Dacă îi constrângi pe cei din jurul tău să facă sacrificii (să renunțe la unele nevoi imediate, dar de data aceasta fără a primi nimic în viitor), te vor urî. Să dau un exemplu - Un lider poate să ceară celor din echipa sa să facă ore suplimentare, să se implice și să dea un randament de 120%, iar aceștia vor accepta destul de ușor să facă acest sacrificiu pentru că au încredere în liderul lor, pentru că știu că vor obține rezultate bune și că va urma și recompensa pentru ei. În schimb, un ”șef” care zbiară mereu la oameni, care-i amenință (sunt 10 ca tine care pot să-ți ia locul, bla bla), care își arogă merite pe care nu le are va fi urât de cei din echipa sa. Poate că oamenii se conformează pe moment atunci când li se cere un sacrificiu, pentru că n-au încotro, dar în mod sigur vor ține minte și dacă au ocazia să se răzbune o vor face. 

Câștigi bani? Ești o țintă. Pentru cine? Pentru toți cei care au ceva de vândut. Ei își fac meseria. Vor încerca să îți vândă cât mai mult și cât mai scump.
Tu trebuie să ai grijă de banii tăi, pentru că au tendința să îți zboare foarte ușor din portofel. Da, îți spun din experiență. Câteodată rămân și eu uimit cum am reușit să cheltui o grămadă de bani și mă și întreb pe ce i-am dat.

Oamenii nu cumpără niciodată cu mintea ci cu inima. Ne place să credem că suntem raționali, că analizăm și că luăm întotdeauna cea mai bună decizie, inclusiv când vine vorba de cumpărături. Dar nu e așa. Ne lăsăm foarte ușor duși de val. Și asta costă.

Dar știi? Se poate să cumperi și rațional. Asta dacă te gândești înainte (înainte să te implici emoțional) la ce vei face, dacă nu iei decizia pe loc și pe baza unui impuls de moment ci îți definești înainte câteva criterii de alegere. Dacă faci așa o să reușești să faci foarte multe economii, fără să fii nevoit să renunți la ce îți dorești și la ce aveai nevoie.
Cu bani economisiți poate îți cumperi ceva de care chiar ai nevoie sau chiar ți-ai dorit cu adevărat să ai, poți să investești în planul tău de pensie și să îți faci bătrânețea mai ușoară sau poți să oferi copiiilor tăi o educație mai bună și un viitor mai bun. Tu alegi. Dai banii pe prostii sau pe ceva care chiar merită?

Tehnologie

Ți-ai făcut socoteala cam câți bani ai dat pe electronice? A meritat? Primul meu calculator a costat o grămadă de bani. La vremea lui era super performant, de aceea a și costat atât. Am avut senzația că o să fie o investiție pe termen lung și am zis că mai bine iau ceva de calitate. Ca să fiu sincer, l-am luat pe banii părinților pentru că eu eram student și nu mi l-aș fi permis. S-au sacrificat ai mei. Ei bine, poți să îți imaginezi că în 2 ani de zile calculatorul meu cel super performant a devenit o rablă enervantă. Și nu pentru că s-a stricat ci pentru că tehnologia a avansat foarte rapid. Și dacă ar fi vorba doar de calculatoare ar mai fi cum ar mai fi. Dar au apărut și telefoanele mobile. Dacă le-aș fi păstrat pe toate cred că puteam să deschid un mic muzeu. Și mai nou au apărut tablete și probabil că or să apară și alte gadget-uri indispensabile.
Ce vreau să spun? Dacă îți permiți cumpără. Dar nu cumpăra vârf de gamă. Cumpără exact ce ai nevoie. Nu trebuie să îți iei cel mai performant computer decât dacă îți trebuie la business - dacă e așa înseamnă că e o investiție care îți va aduce bani. Altfel alege un computer mediu. Peste 1 an sau 2 oricum îl schimbi pentru că tehnologia se schimbă. La fel și cu telefonul. Dacă imaginea te ajută foarte mult în business, atunci Ok. Dar altfel nu merită să dai banii pe cel mai nou și mai scump telefon. Dacă vrei să știi, telefonul de care sunt cel mai mulțumit e unul simplu de tot. Știi de ce? Pentru că e mic, iar bateria mă ține 9 zile. În timpul ăsta trebuie să încarc smartphone-ul de vreo 15 ori.

Apropo de telefoane. Ca să vorbești la telefon ai nevoie de abonament sau cartelă, nu? Ofertele companiilor de telefonie mobilă sunt tentante și de cele mai multe ori oamenii ajung să cumpere mult mai multe minute decât folosesc, plătind în mod evident bani degeaba.

Instrumente financiare

Capitolul acesta e destul de stufos și costisitor dacă nu ești atent. În primul rând asigurările. Știu că românii oricum nu dau bani mulți pe asigurări și poate că bine fac. Ofertele firmelor de asigurări din România nici nu sunt foarte avantajoase. Dar mă gândesc acum la altfel de asigurări - garanțiile extinse. De cele mai multe ori nu e nevoie de o garanție extinsă pentru că nu merită prețul plătit. Se întâmplă deseori ca acea garanție extinsă să fie mult mai scumpă decât o eventuală reparație sau chiar decât un produs second-hand echivalent. Atunci de ce să dai banii?

Cardul poate fi cel mai mare dușman al tău. În principiu este un instrument foarte folositor - în loc să ai portofelul burdușit cu bani mai bine ai doar o bucățică de plastic. Iar dacă pierzi portofelul sau ți-l fură cineva nu plângi după bani. Problema e când te apuci să cumperi cu cardul. Cumperi și cumperi și cumperi. Nu îți mai dai seama cât ai cheltuit pentru că plasticul ăla nu se micșorează; ți se micșorează doar soldul din cont. Dacă ai plăti cu cash ai vedea că teancul de bani se subțiază rapid și poate ai fi mai cumpătat. O idee bună e să îți faci de acasă lista cu ce vrei să cumperi, iar când ajungi la magazin să te ții de lista respectivă. Nu cumpăra doar că ai văzut tu că e la promoție. Dacă nu e pe listă înseamnă că nu îți trebuia acum. Mai ales dacă e vorba de alimente. Le cumperi la promoție, dar le arunci nedesfăcute și într-un final ai dat banii degeaba.

Cel mai perfid este cardul de credit. Mulți oameni, când se văd cu contul plin se pun pe treabă (pe făcut cumpărături). Și nu se lasă până nu golesc cardul. Nicio problemă, doar că nu erau banii lor ci banii băncii. Și normal că banca nu i-a făcut cadou ci îi vrea înapoi. Dar banca face o șmecherie ca să pară că sunt cadou - Acordă o perioadă de grație (între 30 și 60 de zile). Dacă returnezi banii în acest interval e Ok, dar dacă întârzii și numai cu o zi atunci banca îți va lua dobândă pentru toată perioada. Iar dobânda este una foarte mare.

Jocuri de noroc

E Ok să cumperi câte un bilet la loterie din când în când, din amuzament sau ca să-ți testezi norocul sau intuiția. Ideea e să nu faci din asta o obsesie. Jocurile de noroc sunt o boală cruntă. Mai rău ca drogurile. Am auzit despre multe cazuri de oameni care s-au curățat din cauza jocurilor de noroc. Mai ții minte Bingo-mania? Ia și cartonul alb, ia-l și pe ăla albastru, ia-l și pe ăla verde... puteai să cumperi toate culorile din lume. Un bilet nu costă mult, dar dacă te apuci și cumperi zeci de bilete în fiecare săptămână ajungi la faliment. Știu pe cineva care a reușit să piardă la celebrele Păcănele tot ce câștigase cu multă trudă în câțiva ani de muncă. Sunt mulți care pierd enorm la pariuri sportive, sunt oameni care și-au pierdut toată averea și ceva pe deasupra la cazino.
Cum spuneam, jocurile de noroc sunt o boală și trebuie să știi să te vaccinezi. Joacă doar de amuzament, joacă să-ți testezi apetitul pentru risc, dar nu juca niciodată cu gândul că vei câștiga, că te vei îmbogăți peste noapte. Șansele sunt foarte mici. Infime. În cele mai multe cazuri pierzi.

Alimentație

Să știi că nu sunt obsedat de mâncare sănătoasă. Mănânc tot ce îmi trece prin cap. Dar de obicei ocolesc fast-food-urile. Hai să lăsăm la o parte faptul că la fast-food găsești numai junk-food (mâncare gunoi). Dar știi câți bani dai pe mâncarea aia? Știi că cu aceeași bani sau chiar cu mai puțin poți să mănânci la un restaurant un meniu complet? Iar la restaurant e mare diferență de calitate a serviciului. Mâncarea stă pe farfurie nu în ambalaje de carton, mănânci cu cuțit și furculiță nu e nevoie să îți bagi mâinile în mâncare, de servit te servește cineva nu trebuie să te plimbi tu cu o tavă de plastic în mână.

Mâncarea de fast-food te îngrașe tot ”fast”. Pentru că sunt bombe calorice. Dacă ai compensa prin sport, n-ar fi o problemă. Dar mulți nu o fac. În schimb se lasă amăgiți de foarte multe promisiuni gen - pastila minune care te ajută să dai jos 10 kg în numai 2 săptămâni. Și bineînțeles, pentru că e așa de minunată pastila aia costă și foarte mulți bani. De fapt sunt bani aruncați pe geam. Nu există pastile minune. În cel mai bun caz nu au niciun efect, iar în cel mai rău caz au niște efecte devastatoare pentru organism.

Excesele alimentare îți scurtează drumul către doctor. La doctor ajungem toți mai devreme sau mai târziu pentru că n-avem ce face - organismul îmbătrânește și se mai strică. Dar cu cât poți să ajungi mai târziu la doctor (în sensul de a te menține sănătos nu de a evita tratamentul la o boală pe care deja o ai pentru că asta ar fi o mare prostie) cu atât mai bine. Doctorii te fac bine în multe cazuri, dar sunt foarte costisitori. Uneori doctorii nu au ce să-ți facă chiar cu toți banii din lume. Deci, dacă poți să te îngrijești și să previi, fă-o.

Casă și mașină

Acestea sunt 2 cheltuieli foarte mari. Mulți oameni se îndatorează pe viață ca să-și cumpere casă și mașină. Și de multe ori exagerează. Își cumpără ceva mult mai mare decât au de fapt nevoie și, bineînțeles, plătesc dobânzi foarte mari pentru asta.

Ai nevoie de o casă foarte mare? Dacă ai familie mare Ok, dar dacă ești la început de drum poate nu are sens. Să știi că nu e musai să cumperi o singură casă în toată viața ta. Poți să cumperi o casă mai mică și când vei avea nevoie de una mai mare să vinzi ce aveai și să cumperi ce îți trebuie. E adevărat, când cumperi și vinzi există niște costuri (taxe, comisioane, timp pierdut), dar și altfel ai costuri (dobânzi mai mari la bancă, costuri de întreținere mult mai mari, cheltuieli de renovare mult mai mari). Când te decizi să cumperi o casă merită să te joci un pic cu socotelile și să vezi ce strategie este mai bună pentru tine. O să rămâi surprins. E vorba de diferențe de mii sau zeci de mii de euro. Cât timp ar trebui să muncești ca să câștigi banii ăștia? Poate merită să dedici câteva zile ca să faci niște socoteli mai amănunțite.

La fel și cu mașina. Ai nevoie de o mașină foarte mare? De un motor foarte mare? În majoritatea emisiunilor cu profil auto prezentatorii fac nazuri când vine vorba de o motorizare mică și aproape întotdeauna aleg motorizarea cea mai mare. Sincer să fiu nu știu de ce fac lucrul ăsta. Probabil pentru show. Și pentru că cei care se uită la emisiunea lor nu se prea pricep la condus mașina. Eu personal nu mă dau mare șofer. Dar am un prieten care conduce extraordinar. Ei bine, el se descurcă foarte bine și cu o mașină cu motor mai mic. Nu are nevoie de herghelii de cai putere ca să facă o depășire.  Prezentatorii TV, fără să vrea, se pun singuri într-o lumină proastă. Ei încearcă să se dea mari (că deh, dacă aleg un motor mai mare înseamnă că și ei sunt meseriași, nu?), dar de fapt ne transmit că sunt foarte slabi șoferi și că fără un motor mare nu se descurcă deloc. În orice caz, șoseaua nu e pistă de curse. Nu e nimic de demonstrat. Cu mașina trebuie să ajungi din punctul A în punctul B. Important e să ajungi teafăr în punctul B nu să ajungi cu 5 minute mai repede asumându-ți un risc foarte mare de a nu mai ajunge deloc. Așa că nu știu de ce e nevoie întotdeauna de un motor mare.
Ca să nu mă mai lungesc. Motor mai mare înseamnă impozite mai mari, asigurare mai mare, consum mai mai mare. Chiar ai nevoie? Dacă da, ia-l, dar dacă nu atunci mai bine economisești banii și cumperi altceva folositor.
Știi că o mașină ieșită de pe poarta magazinului își pierde instantaneu un sfert din valoare? Probabil că știi. Mă rog, depinde de model, de marcă, dar ideea e aceeași - mașina se devalorizează imediat ce ai cumpărat-o. În condițiile astea poate merită să te gândești și la varianta de a achiziționa o mașină second-hand. Second hand nu înseamnă neapărat o rablă. Sunt mașini second foarte foarte bune și aproape noi, iar diferența de preț față de același model de mașină, dar luat din magazin, este desul de mare.

Van Gogh a vândut un singur tablou în toată viața lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

Pe tabloul vândut în timpul vieții (The Red Vineyard) a încasat 400 franci, aproximativ 1600 dolari la valoarea actuală. În prezent picturile lui Van Gogh se află în topul celor mai scumpe tablouri din lume, 8 din cele mai bune picturi ale sale având o valoare cumulată de peste 720 milioane dolari.

In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Elvis a rămas în istorie ca Regele Rock 'n' Roll-ului sau simplu, The King și a avut o influență hotărâtoare pentru dezvoltarea ulterioară a industriei muzicale.

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi “fara nici o şansă ca şi compozitor”. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Ludwig van Beethoven este recunoscut astăzi ca fiind unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Odă Bucuriei, una din faimoasele sale compoziții a fost adoptat ca imn oficial al Uniunii Europene.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. 

Astăzi numele Einstein a devenit sinonim pentru cuvântul geniu. Albert Einstein a pus bazele teoriei relativității și este considerat unul din cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii.

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Michael Jordan a devenit o legendă a baschetului american. Este considerat cel mai mare jucător de baschet din toate timpurile și este văzut ca persoana cheie care a ajutat la popularizarea baschetului profesionist american (NBA).

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Astăzi este recunoscut ca o figură emblematică în lumea medicală, fiind recunoscut ca părintele psihanalizei.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi i-a fost spus, de către tatăl său: "Nu-ţi pasă de nimic în afară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." 

Charles Darwin a devenit renumit pentru teoria sa evoluționistă exprimată în carteaOriginea Speciilor.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Dacă n-ar fi fost Edison poate și astăzi am fi citit la lumina lumânărilor și poate n-am fi avut computere sau cinematografie. Thomas Alva Edison a rămas celebru pentru inventarea becului, dar de-a lungul vieții a avut și alte contribuții majore la dezvoltarea lumii moderne, așa cum o știm astăzi - el a inventat fonograful și prima cameră foto pentru imagini în mișcare, tot lui i se datorează ideea de producție de masă.

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. De altfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

De-a lungul vieții Walt Disney a fost recompensat cu 7 premii Emy, 22 de premii Oscar, iar pe celebrul bulevard Hollywood Walk of Fame există 2 stele dedicate lui. Disney Academy este considerată cea mai bună universitate corporativă din lume în industria  de entertainment.

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

Astăzi Vince Lombardi este considerat cel mai bun antrenor din toate timpurile în fotbalul american. În semn de omagiu, cel mai important trofeu al NFL (National Football League) - SuperBowl îi poartă numele. Discursurile sale motivaționale sunt celebre în toată lumea.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.

Sir Charles Spencer "Charlie" Chaplin este considerat astăzi una din cele mai importante personalități din industria cinematografică. Personajul interpretat de el,Vagabondul, a devenit o imagine iconică pentru perioada filmului mut.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Enrico Caruso este considerat cel mai mare tenor din toate timpurile, vocea sa de aur încântând spectatorii pe cele mai faimoase scene de operă din lume.

Winston Churchill a rămas repetent când era în clasa a 5-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."