LIBOR - London Interbank Offered Rate - este o referință pentru dobânzile bancare.

LIBOR reprezintă dobânda medie la care băncile mari din întreaga lume se împrumută una pe alta. 

Cum se calculează?

E un fel de chestionar la care trebuie să răspundă 18 bănci importante din întreaga lume. De fapt e o singură întrebare -  “At what rate could you borrow funds, were you to do so by asking for and then accepting interbank offers in a reasonable market size just prior to 11 am London time?”

Se elimină cele mai mari 4 rate și cele mai mici 4 rate, iar pentru restul de 10 rate se face o medie aritmetică și acesta este indicele LIBOR pentru ziua respectivă.

Se calculează LIBOR pentru 5 valute principale:

USD - dolar american

EUR - euro

GBP - lira sterlină

JPY - yen japonez

CHF - franc elvețian 

Pentru fiecare din cele 5 monede se calculează dobânda pentru 7 maturități:

overnight

o săptămână

o lună

două luni

trei luni

șase luni

doisprezece luni (un an)

Deci indicele LIBOR este de fapt un tabel cu 35 indici (5 monede X 7 maturități). 

Dintre toți acești indici cel mai popular este indicele USD la 3 luni. Când cineva se referă ”rata LIBOR curentă” se referă de fapt la indicele LIBOR USD la 3 luni.

Să presupunem că vrei să iei un împrumut în USD. În general banca îți va oferi un credit cu dobândă variabilă.
Ce înseamnă asta?
Rata = LIBOR (partea variabillă) + marja / câștigul băncii (partea fixă)
Rata creditului tău se va ajusta automat (va crește sau va scădea) o dată la 3 luni în funcție de cotația LIBOR din ziua respectivă.

Dacă ai împrumutat bani atunci vei fi fericit dacă LIBOR va scădea. Cu cât LIBOR va fi mai mic cu atât și rata ta va fi mai mică.

Dar dacă vrei să depuni bani la bancă sau vrei să cumperi obligațiuni cu dividente variabile atunci vei fi fericit dacă LIBOR va crește. Cu cât LIBOR va fi mai mare cu atât vei câștiga și tu mai mulți bani din dobândă sau dividente.

LIBOR nu este doar o referință pentru dobânzi, dar este și un indicator pentru starea economiei și sănătatea băncilor.
În ce sens?
Păi teoretic dobânda cu care cineva se poate împrumuta depinde de bonitate. Dacă riscul de neplată este mic atunci și dobânda pe care ar putea-o obține este mică, iar dacă riscul e mare la fel va fi și dobânda.

La începutul crizei financiare (în 2008) s-a descoperit că unele bănci au manipulat LIBOR, adică au raportat rate ale dobânzilor mult mai mici decât în realitate. Pe de-o parte ca să obțină finanțare mai ieftină (ducând LIBOR în jos), iar pe de altă parte ca să ascundă propria neperformanță și să lasă să se creadă că de fapt sunt bănci foarte solide.
Cum spuneam mai sus, de LIBOR nu depind doar ratele bancare, dar și multe instrumente financiare (obligațiuni sau instrumente derivate) așa că manipularea LIBOR a însemnat implicit manipularera piețelor de capital.

Recent indicele LIBOR a trecut din adminitrarea BBA (British Bankers Association) în administrarea ICE (InterContinental Exchange).

Cu tot scandalul implicat, indicele LIBOR a supraviețuit totuși și rămâne în continuare referința cea mai importantă în lumea bancară.

Derivatives - instrumente derivate - sunt instrumente financiare sau contracte a căror valoare derivă din valoarea altor instrumente financiare.

Multă lume plasează instrumentele derivate în zona de instrumente financiare sofisticate deși nu ar trebui. De fapt nu e nimic sofisticat și nu e nimic de speriat.  Asta dacă aceste instrumente se folosesc pentru scopul pentru care au fost create și nu ca vehicule speculative.

O să fac aici o descriere generală și voi detalia în articole separate caracteristicile particulare a diferitelor derivate.

Știi ce e interesant? Instrumentele derivate au apărut tocmai în ideea de a reduce riscurile. Și cât timp sunt folosite cu discernământ chiar asta fac - reduc riscurile asociate cu tranzacțiile instrumentelor financiare primare. Și atunci cum s-a putut ajunge de la instrumente care reduc riscurile la instrumente care au declanșat o criză financiară care a zguduit întreaga lumea? Destul de simplu.. s-a pierdut undeva pe drum sensul inițial și instrumentele derivate au început să fie folosite în mod intens pentru speculații financiare.

Întâi și întâi, dacă tot vorbim de instrumente derivate, hai să trecem în revistă instrumentele de bază:

Acțiuni

Indexuri de acțiuni

Obligațiuni (emise de companii, obligațiuni municipale, titluri de stat)

Mărfuri (petrol, cereale, aur etc)

Monede (Leu, Dolar, Euro etc)

Credite

Toate cele de mai sus pot fi privite ca niște mărfuri. Și ca orice marfă le putem cumpăra și vinde de la piață. Problema e - La ce preț? Prețul e stabilit de piață, normal, așa că nu poate prezice nimeni care va fi el în viitor. 

Totuși, am avea nevoie de ceva mai mult, de un răspuns mai clar. Nu se pot clădi afaceri solide dacă nu sunt planificate dinainte și dacă socotelile inițiale nu sunt date peste cap la tot pasul de schimbări bruște de prețuri.

În special piața produselor agricole este afectată de impredictibilitate. Dacă plouă când trebuie sunt șanse pentru o producție agricolă foarte bună, dar dacă se înâmplă dezastre naturale (secetă, grindină etc) producția va avea de suferit. Hai să zicem că s-au inventat irigațiile și nu ne mai pasă dacă e secetă sau nu. Ba tot ne pasă pentru că și irigarea costă bani.

Nimeni nu știe dacă o să plouă sau nu peste un an de zile, dar atât fermierul cât și cel care îi cumpără producția (procesatorul) și-ar dori ca cineva să le garanteze un anumit preț la care primul să-și vândă recolta și al doilea să o cumpere. 

Așa au apărut contractele futures.

Prima piață de contracte futures a apărut în Japonia în secolul al 16lea. Pe atunci samuraii erau plătiți în orez. Mâncarea o aveau asigurată, dar samuraii mai aveau și alte nevoi așa că aveau nevoie de bani. Dacă recolta de orez ar fi fost proastă și buzunarele lor ar fi fost goale așa că samuraii și-au dorit ceva mai mare stabilitate în venituri și care să nu depindă de vreme.

Exportatorii și importatorii se confruntă cu altă problemă - volatilitatea pieței forex. Cursul valutar poate varia destul de mult și e greu de prezis atunci când se semnează un contract de import/export cât va fi acest curs în momentul în care se va face livrarea mărfurilor și se vor încasa banii. 

Și în cazul acesta soluția e dată de contracte futures pe valute.

Asemănătoare cu contractele futures sunt contractele forward, diferența e că primele sunt standardizate și se pot tranzacționa, iar ultimele sunt personalizate. De fapt sunt mai multe diferențe, dar asta e cea mai importantă.

Ce se întâmplă dacă cineva are nevoie de finanțare pentru afacere? Simplu, se duce la bancă și se împrumută. Da, dar la ce dobândă? Pentru că și dobânda fluctuează în funcție de piață, de riscuri etc. Există două variante - dobândă fixă sau dobândă variabilă. În oricare din cazuri cineva își asumă riscul fluctuației de dobândă (fie banca fie creditorul). Mai mult, băncile atrag de obicei depozite pe termen scurt și dau credite pe termen lung. Cum reușesc să se descurce? Prin contracte swap.

Să preupunem că banca a reușit să-și plaseze toți banii atrași de la deponenți în credite profitabile. Toată lumea e mulțumită și banca face bani frumoși. Dar ce se întâmplă dacă vin și alți clienți care doresc să se împrumute? Banca nu mai are bani pentru că i-a dat deja pe toți. Dar nici nu poate rata oportunitatea, nu? Și atunci ce face? Ar putea să împacheteze creditele pe care le-a dat deja în credite derivate, să le vândă și astfel să facă rost de lichidități pentru a putea da și alte credite.

Ce se întâmplă când îmbătrânești și nu mai poți munci? Nicio problemă, vei avea pensie. Asta dacă ai cotizat la un fond de pensii. Și dacă ai cotizat te aștepți ca fondul respectiv să-ți investească banii cu profit și să-ți ofere o garanție că nu va da faliment în viitor și te va lăsa pe drumuri. Dar investițiile sunt riscante.  Cum poate garanta fondul de pensii că acțiunile pe care le cumpără astăzi vor crește sau cel puțin vor avea aceeași valoare și în viitor? Pentru asta fondul de pensii va cumpăra opțiuni - cineva le va garanta că în viitor vor putea cumpăra (sau vinde, după caz) acțiunile la o anumită valoare.

Ori de câte ori i se cere opinia unui specialist în economie și ori de câte ori este întrebat despre o măsură macro, în mod inevitabil răspunsul va conține și o referire la inflație. Deci inflația asta e importantă, nu? Că prea vorbește toată lumea despre ea. Atunci hai să vorbim și noi, mai ales că  tot se preconizează în România o deflație odată cu scăderea TVAului. O să fie bine sau o să fie o catastrofă?

Problema e că cei care nu sunt specialiști în (macro)economie nu prea înțeleg - Când e inflație nu e bine că e inflație, De altfel una din misiunile cele mai importante ale BNR este să lupte cu inflația, de aici se înțelege că inflația trebuie combătută. Când nu e inflație e dezinflație / deflație și atunci nu numai că nu e bine, dar toți specialiștii spun că e un adevărat dezastru. Cum e bine de fapt?

O să plec cu explicațiile de la metafora unui balon umplut cu aer cald. Să presupunem că vrem să facem o călătorie cu un balon. Dacă balonul e prea umflat nu e bine pentru că se ridică prea sus - teoretic, dacă tot continuă să urce ne-ar scoate din atmosfera terestră. Dacă balonul se desumflă ne prăbușim. Dar dacă balonul e umflat atât cât trebuie vom pluti liniștiți la câțiva metri de pământ și ne vom bucura de o experiență foarte frumoasă. Când balonul este umflat prea tare se cheamă că avem de-a face cu hiperinflație, când balonul este prea desumflat se cheamă că avem de-a face cu deflație.

Din călătoria cu balonul putem trage concluzia că inflația e bună, cu condiția să fie moderată. Dar cum traducem în cifre o inflație moderată? S-a ajuns la concluzia că o inflație de 2-3% este una moderată și deci benefică pentru economie. Când se spune că BNR luptă cu inflația, de fapt se are în vedere exact acest interval de 2-3%. Asta e ținta nu numai pentru BNR, dar pentru toate băncile centrale din lume.

Dar ce înseamnă inflație la urma urmei? Că toată lumea vorbește despre ea, dar foarte rar se spune cum se calculează. Ei bine, nu e foarte complicat. Se face o selecție (un coș) de produse și servicii considerate reprezentative și se compară evoluția prețurilor acestor produse și servicii. Selecția asta poartă și un nume - CPI - Consumer Price Index (indicele prețurilor de consum). Dacă CPI a crescut se cheamă că am avut inflație, dacă a scăzut se cheamă că am avut dezinflație / deflație.

Dar de ce e deflația atât de catastrofală? Ok, cu balonul e clar - dacă nu e umflat nu zboară, dar cu coșul de produse și servicii cum e de fapt? Că dacă se umflă coșul ăsta tot ce se întâmplă e că ne zboară mai repede banii din buzunar. Dacă din contră, prețurile ar scădea, puterea noastră de cumpărare ar crește și ne-ar fi mai bine.

Ei bine, economia, ca și alte științe, pleacă de la câteva axiome, adevăruri fundamentale. În momentul în care aceste axiome nu s-ar mai susține, toată teoria bazată pe ele s-ar prăbuși.
Una din axiomele importante în economie este aceasta - A Dollar Today Is Worth More Than a Dollar Tomorrow - banii de astăzi sunt mai valoroși decât banii de mâine. Cu alte cuvinte astăzi poți cumpăra mai mult cu aceiași bani decât vei putea cumpăra mâine.

O să spui că mă învârt în teorii și n-am răspuns la o întrebare simplă - Ce e rău în a scădea prețurile și a putea cumpăra mai multe cu aceiași bani?
Dacă scăderile de prețuri sunt conjucturale nu e nimic rău. E chiar bine. Și eu, ca și tine, m-aș bucura să găsesc oferte speciale și promoții și să mai economisesc câțiva bănuți.

Ar fi rău dacă scăderea prețurilor ar deveni un fenomen generalizat. De ce? Pentru că s-ar forma un cerc vicios care ar duce la prăbușire.
Dacă eu sau tu am știi cu siguranță că prețurile vor scădea probabil că ne-am abține să facem anumite cumpărături așteptând momentul în care vom putea să cumpărăm mai ieftin. Logic, nu? De ce să nu cumpăr mai ieftin dacă pot?
Dacă nu cumpărăm azi înseamnă că vom ține banii blocați în buzunar. Aici intervine o altă axiomă economică - banii trebuie să circule nu să stea blocați. Dacă banii nu circulă mecanismele economice se gripează și într-un final se vor strica de tot.
Dacă noi ținem banii în buzunar atunci magazinul de la care cumpărăm deobicei s-ar putea să dea faliment și pe viitor să nu mai avem de unde cumpăra chiar dacă vom vrea. Bine, poate găsim un alt magazin. Dar s-ar putea să dea faliment și producătorii și atunci chiar că nu mai avem de unde cumpăra.  Și dacă falimentele se țin lanț s-ar putea să ajungem și noi șomeri și pe urmă nu vom mai putea cumpăra nu pentru că nu am vrea, dar pentru că nu vom mai avea cu ce.
Scenariul acesta catastrofic se va extinde cu siguranță și asupra băncilor. Cei care vor avea bani îi vor retrage de teamă să nu-i piardă, cei ce vor dori împrumuturi nu vor mai avea de unde să le ia.

Scenariul de mai sus l-am inventat acum pe loc ca să ilustrez de ce nu e bună deflația. Dar este perfect plauzibil. Din cauza asta se sperie toți specialiștii când aud de deflație, de aceea băncile centrale i-au măsuri de combatere a deflației.

Vrei să iei un împrumut.

În primul rând, te-ai gândit bine? Eu personal aș lua împrumut de la bănci doar dacă aș folosi banii pentru o investiție.

Evident, ți-ai dori să găsești oferta cea mai bună pentru tine, adică un credit cu dobânda cea mai mică.

La prima vedere pare simplu. Te duci la câteva bănci, întrebi care e dobânda pentru tipul de credit pe care ți-l dorești și alegi oferta cea mai bună. Înainte de a te duce la bănci ai putea să faci un mic research și pe Internet ca să mai scutești niște drumuri.

Ei bine, nu e așa simplu. O să primești de la bănci tot felul de oferte, bonusuri, facilități de plată etc. E minunat cum vin băncile în întâmpinarea clienților și sunt gata să ofere atâtea ”cadouri”. Numai că aceste cadouri se dovedesc până la urmă niște mărunțisșuri și n-ar trebui să te lași ușor păcălit. Dar nu asta e problema. Până la urmă un cadou e un cadou. Cât ar fi de mic tot e bine venit. Problema e că ofertele băncilor sunt împachetate în așa fel încât să îți fie greu să îți dai seama care e cea mai bună ofertă.

Da, băncile sunt obligate să afișeze DAE (dobânda anuală efectivă). Poți să compari DAE, dar nu e suficient. Deobicei mai apar și alte costuri - costuri de analiză, comisioane.  S-ar putea să găsești oferte promoționale, doar că promoția expiră după 6 luni și DAE care ți-a fost prezentat la început să nu mai fie valabil și pe termen lung.

Cel mai simplu e așa. Tu știi de ce sumă ai nevoie. Te duci la bancă și îi spui funcționarului să îți calculeze împrumutul astfel încât să primești cash suma de care ai nevoie și îl rogi să calculeze cât ai de plătit per total ca să restitui împrumutul. Numai suma asta contează pentru că astfel poți să aduci la același numitor toate ofertele.

Evident, la sfârșit ar trebui să alegi oferta la care ai de plătit cei mai puțini bani în total. Repet, doar totalul contează, nu DAE, nu promoțiile. În total sunt toate incluse. Bineînțeles, cu condiția să vorbim despre aceași perioadă de rambursare și aceeși suma inițială imprumutată.

Câteva mici trucuri:

• Dacă veniturile tale vin într-un cont (adică nu ești plătit cash) nu are rost să te duci la bancomat să scoți bani cash și pe urmă să te duci la bancă să plătești rata la ghișeu. Mai bine faci direct transfer din contul tău (de salariu) în contul împrumutului. Comisioanele de transfer între conturi sunt mult mai mici decât comisioanele de retragere numerar.
• Dacă ai un împrumut în valută nu te duce niciodată la ghișeul băncii să plătești ratele în Lei. Banca va face conversia în valuta respectivă la cursul stabilit de ea.  Poți să schimbi singur banii la o casă de schimb valutar (și în mod sigur găsești case de schimb valutar cu rata mai avantajoasă decât cea a băncii) .
• Există două feluri de rate - rată fixă și rată variabilă. Atenție, e vorba de rată nu de dobândă. Rată fixă înseamnă că vei plăti lunar aceeași sumă de bani pe toată durata creditului. Rată variabilă înseamnă că vei rambursa lunar o parte fixă din împrumut + dobânda calculată pentru restul de împrumut neachitat. Cum ziceam, rata fixă rămâne neschimbată, dar rata variabilă scade în fiecare lună (pentru că restul de împrumut neachitat se diminuează și normal că dobânda aplicată acestei sume se va diminua și ea). Per total varianta cu rată variabilă este mult mai avantajoasă decât cea cu rată fixă. Singurul neajuns e că la început rata pe care va trebui să o plătești va fi mai mare comparativ cu rata fixă. Dacă e mai avantajos pentru tine să alegi rata variabilă, normal că pentru bancă e mai avantajos să îți ofere un împrumut cu rată fixă (pentru că va încasa mai mulți bani de la tine). De aceea în ofertele băncilor sunt numai credite cu rată fixă. Dar există și cealaltă posibilitate numai că trebuie să o ceri tu în mod explicit. Dacă îți permiți ca inițial să plătești o rată mai mare, alege varianta cu rată variabilă.