Povestea broastei

Ai auzit de povestea cu broscuța? Nu, nu aia în care broscuța fermecată se va transforma într-un prinț încântător atunci când va fi sărutată de către o femeie frumoasă. Azi vreau să îți spun altă poveste, fără prinți și prințese, dar plină de învățăminte.

Se spune că dacă vrei să pui o broscuță într-o oală cu apă clocotită broscuța va fugi imediat ce se va apropia de oală și va simți căldura. În schimb, dacă pui broscuța într-o oală cu apă și după aceea vei încălzi treptat apa atunci broscuța va sta liniștită și nu își va da seama de pericol decât când va fi prea târziu. Săraca broscuță va muri opărită.

Explicația ar fi următoarea.
Noi, oamenii, suntem animale cu sânge cald. Ne menținem temperatura corpului constantă cu ajutorul sângelui. Ca atare ne dăm seama destul de repede când sunt schimbări de temperatură în mediul extern pentru că diferența față de temperatura corpului se schimbă (crește sau scade).
În schimb broaștele sunt animale cu sânge rece. Corpul lor se încălzește sau se răcește odată cu schimbarea de temperatură din mediul ambiant. De aceea broasca nu percepe schimbările line de temperatură, ca atare va sta liniștită în apa care se încălzește la foc mic.

Acum mă rog, nu știu dacă acest experiment este cu totul adevărat sau e o legendă. S-ar putea ca broscuța să se plictisească cu mult înainte să se încălzească apa așa că va sări afară din oală înainte ca viața să-i fie pusă în pericol. Eu nici n-aș face astfel de experimente ca să văd dacă e adevărat sau nu. Sunt împotriva cruzimii față de animale. Și oricum mult mai important nu este dacă povestea e adevărată sau nu ci metafora acestei povești și ceea ce putem învăța din această metaforă.

Pentru că povestea de mai sus seamănă foarte mult cu ce se întâmplă în realitate.
În viața reală de cele mai multe ori lucrurile nu se întâmplă brusc. Permanent există schimbări, dar ele sunt destul de mici și la momentul în care se produc par nesemnificative. Totuși câte puțin azi, câte puțin mâine, ne trezim că ajungem într-o situație fără ieșire.

Aș putea să dau nenumărate exemple:

• Imaginează-ți pe cineva care duce o viață total nesănătoasă. I se pare că nu e nicio problemă. Poate abuza de corpul său și azi și mâine și poimâine. Și pare că e ok, că organismul rezistă. Dar de fapt nu e ok deloc. Fiecare nouă zi de abuz va slăbi organismul care la un moment dat va ceda și se va îmbolnăvi iremediabil. Atunci va fi prea târziu ca să mai facă ceva, iar regretele vor fi tardive.
• Imaginează-ți un cuplu de îndrăgostiți. Sunt cei mai fericiți oameni din lume. Dar cei 2 nu știu să-și gestioneze relația. Azi el a neglijat-o pe ea. Mâine ea l-a neglijat pe el. Poimâine el a mințit-o pe ea. Răspoimâine ea l-a mințit pe el. Și tot așa. Niciunul din cei 2 n-a făcut nicio greșeală gravă față de celălalt. Amândoi au ținut unul la altul. Și totuși... într-o zi se trezesc amândoi, se uită unul la altul și își dau seama că s-au îndepărtat atât de mult încât acum sunt 2 străini. Și ce mult se iubeau la început.
• Imaginează-ți o companie care este foarte profitabilă. Toată lumea este mulțumită, iar managerul primește o grămadă de laude și o grămadă de bonusuri. Dar pentru că lucrurile merg așa de bine managerul nu a observat că sunt probleme de organizare și sunt probleme de comunicare în interiorul companiei. Angajații par fericiți, dar nu sunt. În fiecare zi apar noi nemulțumiri până ce într-o zi unul din cei mai buni angajați pleacă la altă companie. Și nici atunci managerul nu a observat că sunt probleme. I se pare că nu contează, că nimeni nu e de neînlocuit și că oricând pentru cel plecat se vor găsi zeci care să-l înlocuiască. Și mai pleacă un angajat. Și altul. Și toți se duc la o firmă concurentă care știe să aibă mai multă grijă de angajați. Și toți pleacă cu expertiza pe care o aveau, cu relațiile pe care le aveau. Și într-o zi compania concurentă reușește să scoată pe piață produse mai competitive pe care reușește să le vândă mult mai bine. Prima companie începe să piardă din cota de piață, dar managerul încă tot nu vede pericolul pentru că încă compania sa este profitabilă. Și mai trece o perioadă, timp în care compania are profit din ce în ce mai mic până într-o zi în care profitul se evaporează cu totul. Atunci managerul ia măsuri disperate. Concediază jumătate din angajați, reduce drastic cheltuielile. Și iar pare că lucrurile vor merge bine. Compania se reîntoarce pe profit, dar acest lucru nu va dura mult. Pentru că în același timp concurența s-a organizat mult mai bine, s-a întărit mult mai bine, iar prima companie a devenit mult prea puțin competitivă ca să mai existe pe piață. 
• Imaginează-ți o țară în care economia duduie, cel puțin după spusele primului-ministru. Oamenii sunt optimiști și fac coadă pe la bănci pentru credite din ce în ce mai mari. Toată lumea cheltuie exagerat de mult, crezând că mâine oricum vor câștiga mai mulți bani pentru că se prognozează creștere economică și mai mare bazată tocmai pe creșterea consumului. Dar primul-ministru nu își dă seama că undeva, peste mări și țări lucrurile nu stau prea bine și se întrevede o criză majoră. Eh, o să fie criză la ei, dar în propria țară lucrurile merg minunat și nimic din lume nu va putea împiedica o creștere economică și mai mare. Și într-adevăr, mai trece un an și creșterea e și mai mare. Și mai trece încă un an și iar se obțin rezultate bune. Așa că primul-ministru nu ia niciun fel de măsură pentru protejarea țării sale. Ba mai mult, pentru că se apropie alegerile plusează și cu multe pomeni electorale.  După alegeri șoc și groază. Creșterea economică se topește peste noapte și urmează ani grei de recesiune. Mulți oameni își pierd job-urile, băncile își vor banii înapoi, viața e din ce în ce mai grea și oamenii sunt nevoiți să facă foarte multe sacrificii. Din fericire țara se redresează. Din nefericire fostul prim-ministru n-a înțeles niciodată unde a greșit și nici alți politicieni se pare că nu înțeleg. Sau poate nu le pasă. Ei oricum o duc bine și când e criză. Pentru ei e importantă doar puterea pentru că în rest se descurcă.

Prea multe lucruri n-ar mai fi de spus. Eu cred că exemplele de mai sus sunt auto-explicatorii. Sunt sigur că te-ai lovit și tu de situații asemănătoare.

Ce putem face ca să evităm astfel de situații?
Să încercăm să înțelegem consecințele faptelor noastre din prezent asupra viitorului nostru. Să fim mai atenți la micile detalii, aparent nesemnificative. Să nu ne lăsăm adormiți de situația bună din prezent. Dacă dorim și mâine o situație la fel de bună sau și mai bună va trebui să muncim pentru ea.
Există și un revers al acestei povești. Dacă dorim să facem schimbări, iar schimbări sunt întotdeauna necesare, mai bine facem mici schimbări în fiecare zi decât o singură schimbare de proporții. Da, uneori e nevoie și de schimbări majore, poate tocmai ca să ne trezească din amorțire, dar în general e mai bine să îmbunătățim câte ceva în fiecare zi, să o luăm pas cu pas.