Să îi spui cuiva că este prost înseamnă să-l jignești. De unde rezultă că prostia e ceva rău, e un defect. Dar oare așa să fie? Eu am altă părere. Mie mi se pare că prostia este o calitate. Prostia te ajută să reușești în viață. Pare un paradox, dar asta este realitatea.
Dacă ești prost înseamnă că nu te duce capul. Nu te duce capul înseamnă că nu te descurci de unul singur. Dacă nu te descurci de unul singur ce faci? Încerci să te descurci cu ajutorul altora. Adică îți creezi relații. Chiar dacă ai vrea să fii de unul singur, nu poți pentru că nu te duce capul, deci trebuie să fii în mijlocul altor oameni. Adică socializezi. Și nici nu le poți întoarce spatele atunci când nu-ți convine ceva pentru că fără ei nu te-ai descurca. Deci ești loial. Dacă nu poți face lucrurile de unul singur, pentru că nu te pricepi, atunci le spui altora să facă și pentru tine. Cu timpul devine natural ca alții să facă și tu doar să spui.
Deci... prostia îți oferă tot ce ai nevoie pentru a fi un manager de succes - ești sociabil, ești loial, ești om cu relații, ești obișnuit să comanzi.
Deșteptăciunea nu contează pentru că nu trăim în meritocrație. Trăim în democrație, iar democrația înseamnă să fii pe placul majorității. Și majoritatea nu te va simpatiza dacă ești prea deștept. Ai putea să primești câteva priviri admirative din când în când, dar și multe priviri încărcate de invidie. Chiar dacă tu nu te crezi în niciun fel, ceilalți vor spune că ești îngâmpfat. De ce? Pentru că prea te crezi mai deștept decât toți. Și dacă asta e realitatea? Adică ești cu adevărat mai deștept ca alții? Cum să fie asta realitatea? Nu vezi că nu ai la fel de mulți prieteni ca alții? Nu vezi că nu ai la fel de mulți bani ca alții? Nu vezi că nu ai... Atunci cum te crezi tu mai deștept decât alții? Ingâmfatule!
Prostia generează și alte calități. Dacă ești prost atunci nu poți să analizezi lucrurile în profunzime. Nu poți să-ți imaginezi prea bine care sunt consecințele acțiunilor tale sau ale altora. Dacă nu poți asta atunci vei fi mai puțin conștient de pericole așa că vei merge înainte plin de încredere. Cu alte cuvinte vei fi mult mai curajos. În loc să stai și să te întrebi ”ce s-ar putea întâmpla dacă”, tu treci direct la fapte. Adică ești om de acțiune. Bineînțeles, există șansa ca lucrurile să meargă rău, pentru că pericolele există în continuare chiar dacă tu nu ești conștient de ele. Dar dacă ceva nu merge bine nu va fi vina ta. Se cheamă doar că ai avut ghinion. Și nah, împotriva ghinionului nu ai ce să faci așa că nimeni nu-ți va reproșa nimic. Dacă ai fi fost deștept toată lumea ți-ar fi sărit în cap pentru că nu te-ai gândit înainte. Dar dacă nu ești deștept vei fi apreciat pentru curaj și hotărâre.
Prostia nu doare. Dimpotrivă. Dacă nu gândești atunci nu te va supăra ce au spus alți despre tine, nu vei fi rușinat că ai fost pus într-o situație jenantă, nu te vei simți niciodată umilit, nu îți va păsa că ai făcut o prostie, nu îți vei bate capul cu atâtea probleme. Viața va fi mai simplă și mai frumoasă.
Nu-i așa că prostia e o calitate?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu