De prea multe ori m-am lovit de bariera lui „nu se poate” ca să nu remarc că este ceva destul de răspândit şi adânc înrădăcinat în mentalul oamenilor. Vrei să faci ceva, ai o idee… întotdeauna va veni cineva să îţi spună că nu se poate. Ok, înţeleg, anumite lucruri sunt greu realizabile sau poate neprofitabile, unele idei par nebuneşti sau nu reuşeşti să îi faci pe ceilalţi să le înţeleagă prea bine dar totuşi …
De ce „nu se poate”?
Pentru că oamenii sunt rezistenţi la schimbare. Fiecare se obişnuieşte cu o anumită rutină cu care ajunge să se simtă mai mult sau mai puţin confortabil şi pe care nu doreşte să o schimbe. Pentru că oamenii se tem de necunoscut. Pentru că experienţele lor anterioare şi experienţa colectivă anterioară le spune că „să nu dai vrabia din mână pentru cioara de pe gard” sau „nu schimba ceva care merge”.
Pentru că oamenii fug de responsabilitate. De ce să facă ei ceva care li s-ar putea sparge în cap, când e mult mai simplu să spună că nu se poate şi astfel să rezolve problema din start? De ce, în general, să facă ceva dacă alternativa ar fi să nu facă nimic?
Am întâlnit foarte multe feluri de a spune „nu se poate”. Întotdeauna m-am simţit fascinat (dar şi amuzat în acelaşi timp) în faţa celora care construiesc adevărate lanţuri de argumentaţie cu care încearcă să te lege de mâini şi de picioare şi să îţi demonstreze cât de neputincioşi suntem. Culmea rafinamentului mi s-a părut „nu se poate pentru că s-ar putea supăra…”. Cine s-ar putea supăra nu se ştie dar mai important e că s-ar putea supăra cineva. Nu e frumos?
Ce e de făcut?
În primul rând ascultă de ce nu se poate. Întotdeauna e bine să vezi şi partea negativă (care ar putea fi punctele slabe, care ar putea fi riscurile, ce obstacole ai putea întâlni etc) Întreabă (şi întreabă-te) dacă situaţia curentă e dezirabilă, dacă nu mai e nimic de îmbunătăţit. Dacă totul e perfect atunci s-a rezolvat. Nimeni nu face schimbare doar de dragul schimbării. Dacă lucrurile nu stau chiar aşa de bine atunci „nu se poate” nu este o opţiune.
Cere ca pentru fiecare argument contra să fie prezentat şi un argument pro. Nu încerca să demonstrezi de unul singur că se poate. Succesul va fi îndoielnic. Sunt oameni care sunt sensibili la argumente logice, pe alţii îi poţi atinge la „coarda sensibilă” dar sunt şi incredibil de mulţi care sunt în stare să nege orice evidenţă. Un pic de persuasiune nu strică. Ajută pas cu pas la construirea argumentaţiei „de ce se poate”, în aşa fel încât să pară că soluţia a venit chiar din partea scepticilor (aşa va fi mult mai uşor pentru ei să accepte punctul tău de vedere).
Dacă ideea ta „nu se poate”, cere soluţii alternative (poate chiar există soluţii mai bune). Pune faţă în faţă toate aceste alternative, discută argumentele pro şi contra pentru fiecare dintre ele şi stabileşte un set de criterii pentru alegerea soluţiei cele mai bune.
Creează o atmosferă deschisă şi pozitivă. Încurajează creativitatea, încrederea reciprocă, susţinerea reciprocă, asumarea de responsabilităţi etc. La nivel declarativ toată lumea face asta dar pentru cei mai mulţi nu sunt decât vorbe goale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu