Sunk cost trap

Sunk cost trap - capcana costurilor îngropate.

Incredibil de mulți manageri cad în această capcană. Și nu numai manageri. Cred că este ceva care face parte din natura umană. Toți oamenii au fost atrași într-un fel sau altul în această capcană. Pare o afirmație prea radicală? Da, este, dar o să dau un pic mai târziu câteva exemple foarte simple și pe urmă o să îmi dai dreptate.

Hai să vedem întâi despre ce e vorba.

Ce înseamnă sunk cost am arătat cu altă ocazie. Pe scurt, înseamnă o investiție care nu a mers așa de bine cum ne așteptam. Întrebarea care se pune este următoarea - Ce facem? Insistăm în continuare să investim bani în afacerea care nu merge sau ne concentrăm pe alte investiții?

Ei bine, cum spuneam la început, mulți manageri se încăpățânează să bage bani în afacerea care s-a dovedit a fi proastă în loc să-și îndrepte atenția în altă parte.

De ce?
Explicația nu prea ține de economie ci de psihologie. Oamenilor nu prea le place să greșească și în niciun caz nu le place să admită că au greșit. Sunt în stare să se contrazică cu toată lumea, inclusiv cu ei înșiși în încercarea de a demonstra că au avut dreptate.
Deci este mai mult o chestie de ego personal. Și ego-ul e cu atât mai mare cu cât te afli mai sus în ierarhie. Nu e de mirare atunci că manageri foarte competenți cad în această capcană.

Ce ar trebui să facă un manager în momentul în care își dă seama că a făcut o investiție proastă? Să renunțe imediat la ea. În orice caz să nu mai insiste și să mai cheltuie și alți bani. De acord, nu e prea plăcut să dea explicații despre cum a reușit să piardă din banii companiei, dar are șansa să își răscumpere greșeala și să facă alte investiții care să fie profitabile

Ca să nu se creeze confuzie între cei doi termeni:
sunk cost - este vorba despre bani - investiție care nu se mai poate recupera
sunk cost trap - este vorba despre oameni - cei care investec în continuare în ceva neprofitabil doar pentru că au apucat să investească în acel ceva

Am zis că o să dau câteva exemple din viața de zi cu zi:

Cineva dorește să meargă la cinema. Tocmai a văzut un trailer pentru o super mega ultra producție și a zis că neapărat trebuie să vadă și el filmul ăsta. Mai stă și la coadă la bilete. Încpe filmull, dar își dă seama că nu e ceea ce își dorea. Pe scurt, filmul este cam prost. Cu toate astea rămâne în sală până la sfârșit preferând să se plictisească decât să admită că a făcut o alegere proastă.

Ce ar trebui să facă? Păi să iasă din sala de cinema imediat ce și-a dat seama că filmul nu e ceea ce dorea. Mai bine se duce și joacă biliard sau se plimbă într-un parc decât să-și mai piardă timpul la cinema și să se enerveze.

Cineva intră într-o cofetărie. Îi face cu ochii o prăjitură. O cumpără. Deja salivează. Din păcate prăjitura nu este deloc asșa cum se aștepta. Se simte un gust ciudat. O fi fost untull rânced? Cu toate astea o mănâncă. Chiar dacă nu-i place gustul o mănâncă pe toată.

Ce ar trebui să facă? Simplu. Să nu mai mănânce prăjitura. Chiar dacă a dat bani pe ea. Până la urmă nu e o pierdere atât de mare, nu? Dacă tot are chef să mănânce ceva dulce mai bine se duce și își cumpără niște fructe. Ar fi și mai sănătos.

Dacă oamenii nu sunt în stare să admită că au greșit alegerea unui film sau a unei prăjituri, oare ce se întâmpă dacă greșesc în alegeri mult mai importante, cum ar fi de exemplu căsătoria?

Din tot ce am spus până acum se poate înțelege că e vorba de recunoașterea unei greșeli. Da și nu. Este vorba de o greșeală la un moment dat, dar nu neapărat poate fi atribuită cuiva. Viața nu e întotdeauna predictibilă. Uneori lucrurile se întâmplă altfel de cât ne-am fi așteptat și nu din vina cuiva.
În schimb e vorba de îndreptarea unei greșeli în loc de a persista în ea.